Tot mai mulți români obțin venituri din activități desfășurate în afara țării, iar obligațiile fiscale aferente pot genera confuzii. ANAF a transmis noi precizări privind declararea acestor venituri, explicând cine trebuie să depună Declarația Unică, ce tipuri de câștiguri sunt vizate și cum se aplică regulile de evitare a dublei impuneri. Autoritățile subliniază că nedeclararea la timp poate atrage penalități, chiar dacă veniturile au fost deja impozitate în statul de origine.
Ce venituri din străinătate trebuie declarate și cine are obligația depunerii
Potrivit ANAF, orice persoană fizică rezidentă fiscal în România are obligația de a declara veniturile obținute din afara țării, indiferent dacă acestea provin din muncă, activități independente, chirii, investiții, pensii sau transferuri de active. Declarația Unică trebuie depusă inclusiv atunci când veniturile au fost deja impozitate în statul în care au fost realizate, întrucât România aplică mecanisme de evitare a dublei impuneri doar după declarare.
Instituția precizează că rezidența fiscală este criteriul esențial: persoanele care locuiesc în România peste 183 de zile pe an sau care păstrează centrul intereselor vitale în țară sunt considerate rezidente și trebuie să declare veniturile globale. În cazul celor care se stabilesc în străinătate, obligațiile se modifică doar după finalizarea procedurii de schimbare a rezidenței fiscale.
Cum se declară veniturile și ce reguli se aplică pentru evitarea dublei impuneri
ANAF reamintește că veniturile obținute în străinătate se declară prin Declarația Unică, depusă până la termenul anual stabilit de legislație. Contribuabilii trebuie să menționeze atât veniturile realizate, cât și impozitul plătit în statul sursă, pentru ca autoritățile române să poată aplica metoda corectă de evitare a dublei impuneri – fie credit fiscal, fie scutire, în funcție de convenția bilaterală.
Pentru veniturile salariale, contribuabilii trebuie să păstreze documente justificative privind impozitul achitat în străinătate. În cazul veniturilor din investiții sau activități independente, se aplică regulile specifice fiecărei categorii, iar conversia sumelor în lei se face la cursul BNR din ziua încasării.
ANAF subliniază că depunerea declarației este obligatorie chiar și atunci când contribuabilul consideră că nu datorează impozit suplimentar în România. Lipsa declarării poate duce la calcularea de dobânzi și penalități, iar în unele situații la inspecții fiscale.
Termene de depunere a declarației unice prin formularul 212
Românii care au obținut în 2025 venituri din străinătate și nu le-au declarat în Declarația unică trebuie să depună acum formularul 212. Cei care au transmis deja declarația, dar fără a include aceste venituri, sunt obligați să trimită o declarație rectificativă, fie prin SPV – Spațiul Privat Virtual, fie la sediul organului fiscal de domiciliu, fie prin poștă. ANAF anunță că persoanele aflate în această situație vor primi notificări și vor avea posibilitatea să își clarifice situația fiscală înainte ca autoritățile să stabilească eventuale obligații de plată.
Concret, contribuabilii care au realizat în 2025 venituri din surse externe ce trebuie declarate în România și care nu le-au raportat până la 25 mai 2026 trebuie să își actualizeze situația fiscală după cum urmează:
- Transmiterea formularului 212 – pentru cei care nu au depus deloc Declarația unică.
- Depunerea unei declarații rectificative – pentru contribuabilii care au depus declarația, dar fără a include veniturile din străinătate.
- Răspuns la notificarea ANAF – prin prezentarea de documente sau explicații care pot clarifica situația fiscală.
ANAF avertizează că, dacă obligațiile declarative nu sunt îndeplinite, organul fiscal poate stabili din oficiu impozitele datorate. Chiar și în acest caz, contribuabilii au la dispoziție 60 de zile pentru a depune Declarația unică, iar decizia de impunere emisă anterior va fi anulată.
