Prezenți la masa rotundă organizată de Capital pe 16 iunie 2026, zece lideri din energie, logistică, industrie alimentară, FMCG, raportare, educație, asigurări și construcții au conturat un tablou amplu al sustenabilității în România. Dincolo de reglementări și obligații, discuțiile au arătat că tranziția verde devine un proces profund de transformare economică, în care mentalitățile, infrastructura și comportamentele consumatorilor joacă roluri la fel de importante ca investițiile.
Educația și reglementările: fundația unei economii sustenabile
Punctul de plecare al dezbaterii a fost definirea sustenabilității ca strategie de business. Cristina Bălan, Senior Partner Sustainability la CSR BootIQ, a rezumat esența într-o formulare devenită reper: „Sustenabilitatea înseamnă business. Business-ul este un maraton, nu un sprint.” Ea a insistat asupra faptului că impactul real nu este cel intenționat de companie, ci cel perceput de stakeholder: „Impactul este întotdeauna în ochii stakeholder-ului.”
Această schimbare de perspectivă este vizibilă și în mediul universitar. Prof. univ. dr. Voicu Dan Dragomir (ASE) a explicat că studenții sunt expuși încă din primul an la teme de mediu, social și guvernanță, iar „click-ul” se produce devreme. Mulți dintre ei ajung în companii unde aplică imediat ceea ce au învățat, reducând distanța dintre teorie și practică.
În zona reglementărilor, Marius Brînzea, Director Strategie Reciclad’OR, a arătat că simplificarea CSRD nu înseamnă relaxare, ci o mutare a presiunii dinspre Bruxelles spre piață: „Cerințele pieței sunt mult mai haotice decât cele ale Bruxellesului.” Iar diferența dintre raportare și acțiune rămâne majoră: „Una este să raportezi, alta este să faci.”
La nivel conceptual, Virgil Profeanu, fondatorul Vego Holding, a reamintit că sustenabilitatea nu este o modă recentă, ci o reinterpretare a principiilor lui Vitruviu: util, durabil, frumos. „Astăzi vedem lucrurile altfel: util, durabil, frumos”, a spus el, subliniind că tehnologiile moderne trebuie evaluate prin prisma reciclabilității reale, nu doar a promisiunilor teoretice.
Realitatea din teren: decalajul dintre ambiții și infrastructură
Dacă teoria oferă direcția, practica arată cât de dificil este drumul. În energie, Sorin Chiriță, Directorul SAPE, a prezentat o imagine dură: România va avea supraproducție de gaze odată cu Neptun Deep, dar infrastructura rămâne în urmă. Exemplul său a devenit emblematic pentru decalajul tehnologic: „Știți cum pornește CET Sud? Cu urechea!”
În aceste condiții, obiectivul renunțării la cărbune până în 2030 devine nerealist: „Nu avem încă o maturitate să înlocuim integral cărbunele.” Iar proiecte strategice precum Tarnița-Lăpuștești, o „baterie naturală” de peste 1 GW, rămân blocate de ani de zile.
În logistică, Radu Balcu, Director General GP Intermodal Grampet, a arătat că România are unul dintre cele mai dezechilibrate sisteme de transport din Europa: „Split-ul este 84% rutier, 11% feroviar și doar 2–3% intermodalitate.” Cu trenuri de marfă care circulă cu 15 km/h, companiile nu pot fi convinse să transfere volume pe calea ferată. Grampet încearcă să schimbe situația: „Peste 15.000 de camioane vrem să le eliminăm de pe șosea.”
În industria alimentară, Transavia oferă un model solid de economie circulară. Tulia Cășvean, Director Comunicare Corporativă și PR, a explicat că întregul model operațional este construit „by design” pentru a valorifica resursele: „Tot modelul nostru este circular, by design.” Compania valorifică 99,4% din tot ceea ce produce, iar mesajul ei este clar: „Fără investiție nu poți să fii sustenabil.”
La nivelul resurselor, Florin Dănilă, Director General și fondator Cumpăna 1993, a subliniat diferența esențială dintre reciclare și reutilizare: „Reutilizarea consumă mult mai puține resurse decât reciclarea.” Sistemul lor de bidoane reutilizabile a eliminat aproape un miliard de PET-uri în 25 de ani.
În zona riscurilor, Anca Ifrim, Chief Underwriter Officer și membru în Boardul Omniasig, a arătat cum sustenabilitatea influențează direct profilul de risc al companiilor: „Companiile implicate activ în sustenabilitate au daune mult mai mici.” Într-un context în care dezastrele naturale au generat 260 de miliarde de dolari pierderi în 2025, prevenția devine un avantaj competitiv.
Consumatorul, între intenție și constrângeri economice
Dacă în companii sustenabilitatea devine strategie, la nivelul consumatorului ea se lovește de un criteriu dominant: prețul. Teodora Mărăcineanu, Marketing Director Electrolux România, a explicat că brandul încearcă să traducă sustenabilitatea în beneficii concrete – eficiență energetică, durabilitate, servicii de reparații – însă „prețul rămâne criteriul principal în achiziție.”
Cristina Bălan a completat această perspectivă cu un exemplu concret: eliminarea celei de-a doua perechi de șireturi din cutiile Skechers pentru reducerea plasticului. „Eu sunt un consumator educat, alții poate nu sesizează, dar schimbarea există.”
În final, Virgil Profeanu a subliniat că educarea consumatorului este esențială pentru ca durabilitatea reală să fie înțeleasă și valorizată, nu doar confundată cu estetica sau marketingul.
România în fața tranziției verzi, cu viteze diferite
Cele zece voci reunite la masa rotundă arată clar că sustenabilitatea nu mai este un concept aspirational, ci un criteriu de competitivitate. Teoria oferă cadrul, practica dezvăluie blocajele și soluțiile, iar consumatorul rămâne un actor decisiv, prins între intenție și constrângeri economice.
România se află într-un moment în care trebuie să transforme principiile în acțiuni și acțiunile în rezultate – o tranziție care cere investiții, continuitate și o schimbare reală de mentalitate.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul partenerilor Grampet Group, Construcții Erbașu, Transavia, Vego Holding, Omniasig, Reciclad’OR și Philip Morris România.
