240 de grame se vând cu peste 100 de dolari. Este vorba de cel mai scump sortiment de sare din lume

Procesul este unul complex și durează aproape 2 luni, iar fiecare etapă se face manual, tocmai de aceea nu e de mirare că sarea se poate vinde cu peste 100 de dolari borcanul.

Deși sarea de bambus face parte din cultura coreeană de sute de ani, sortimentul prăjit de 9 ori datează abia din secolul XX.

Pe vremuri, sarea era coaptă în bambus doar de 2 sau 3 ori, dar ulterior s-a descoperit că prăjirea multiplă ajută la infuzarea unei cantități mai mari de esență de bambus în sare și, de asemenea, filtrează mai multe impurități, făcând-o una dintre cele mai curate de pe planetă.

Cum se obține sarea de bambus

Acest produs necesită trecerea prin câteva faze. Astfel, procesul de fabricare a sării de bambus ametist începe cu tăierea unor trunchiuri de bambus de 3 ani în cilindri, lăsând un capăt închis și umplându-i cu sare de mare de pe coasta de vest a Coreei de Sud. Celălalt capăt al bambusului este apoi sigilat cu o argilă specială de tip ceramic. Apoi, cilindrii sunt plasați într-un cuptor și prăjiți pe un foc de lemn de pin, la temperaturi de 800 de grade Celsius, apropiate de punctul de topire a sării.

Pe măsură ce bambusul se încălzește, uleiul iese din lemn și este absorbit în sare, ceea ce se presupune că îi conferă o aromă complexă, dar și anumite proprietăți cu efect benefic asupra sănătății.

Cilindrii de bambus, după 14-15 ore, sunt transformați în cenușă, rămânând doar bucățile de sare, care sunt apoi măcinate și puse din nou în cilindri de bambus. Procesul se repetă de 8 ori, în mod similar.

La ultima etapă de prăjire, apare diferența în sensul că sarea este coaptă la temperature de aproximativ 1.000 de grade Celsius, ceea ce face ca sarea și bambusul să se topească complet. După topire, amestecul obținut este scurs într-o matriță și lăsat să se solidifice timp de câteva zile.

Apoi, sarea, care ajunge să semene cu o piatră, este spartă manual și ambalată pentru vânzare. Această ultimă etapă a procesului este cea mai complicată, deoarece o singură greșeală poate duce la irosirea a 30-50 de zile de muncă grea.

Potrivit sursei citate, se spune că sarea de bambus ametist este cea mai pură sare prăjită cu bambus din lume și că are, de asemenea, cel mai mare conținut de minerale. Unii o laudă pentru aroma complexă, asemănătoare gălbenușului de ou, dată de uleiul de bambus cu care este infuzată, și sunt mulți cei care cred că are proprietăți medicinale.

De asemenea, cei care susțin acest produs de lux afirmă că poate ajuta digestia și îmbunătăți sănătatea orală, diminuează inflamațiile și unii chiar cred că are efecte anticancerigene, deși studiile științifice nu au dovedit încă beneficiile pentru sănătate ale consumului de sare de bambus prăjită de 9 ori.

Totuși, nu se poate nega statutul său de produs de lux, fiind cea mai scumpă sare din lume întrucât aceasta se vinde cu prețuri care depășesc 100 de dolari/ 240 de grame, potrivit incredibila.ro.

Opinia lui Jacques Attali

Jacques Attali ( fost consilier al președintelui Francois Mitterrand între 1981 și 1991) și-a pus anumite semne de întrebare, dând totodată și anumite explicații.

„Ce mâncau oamenii cu mii de ani în urmă? Ce vor mânca peste un secol? Cum și unde au apărut focul, agricultura, creșterea animalelor? Ce mâncau împărații romani? Dar cei chinezi sau regii Franței? Cum mâncau supușii lor? Cum se explică interdicțiile alimentare din fiecare religie? A dispărut cu adevărat canibalismul? Ce legături sunt între sexualitate și alimentație? Cum și unde au apărut restaurantele? Cine a inventat pizza? Cine mănâncă insecte? Dar alge? Ce mănâncă bogătașii de astăzi? Ce popoare se hrănesc cel mai bine? Se va putea asigura o alimentație sănătoasă pentru zece miliarde de oameni? Vom fi oare obligați să mâncăm ceea ce ne va impune o inteligență artificială? Oare mâine vom mai sta la masă împreună?

Această vastă frescă înfățișează modul în care am trecut de la o alimentație variată, naturală și abundentă la produse alimentare standardizate, industriale și făcute pe bandă rulantă, otrăvuri și pentru om, și pentru natură. Ea dezvăluie imensa putere economică, ideologică și politică a industriei alimentare, precum și legăturile mai puțin cunoscute dintre mâncare și conversație, dintre alimentație și putere sau dintre ceea ce mâncăm și geopolitică.

Înțelegerea acestei istorii este fundamentală dacă doriți să vă preocupați de propriul dumneavoastră regim alimentar, să mâncați sănătos și bine – și să salvați natura, de care depinde supraviețuirea omenirii”.