Cercetătorii au descoperit că broaștele arboricole verzi din Zona de Excludere de la Cernobîl au devenit negre pentru a atenua mai bine efectele radiațiilor.
În aprilie 1986, un reactor al centralei nucleare de la Cernobîl, din Ucraina, a explodat, eliberând o cantitate de energie de aproximativ 100 de ori mai mare decât cea eliberată de bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki și modificând drastic atât viața oamenilor, cât și a animalelor sălbatice din zona înconjurătoare. Însă, în timp ce autoritățile au reușit să evacueze majoritatea civililor din zona cea mai apropiată de dezastrul nuclear, animalele au fost lăsate de izbeliște.
În deceniile care au trecut de atunci, zona de excludere de la Cernobîl a devenit un refugiu pentru animalele sălbatice care oferă o perspectivă unică asupra evoluției declanșate de dezastrul nuclear.
În 2016, o echipă de cercetători spanioli s-a aventurat în Zona de Excludere Cernobîl pentru a examina și studia influența radiațiilor nucleare asupra florei și faunei locale. Unul dintre primele animale pe care le-au observat au fost aceste broaște cu pielea închisă la culoare, care arătau și sunau ca broaștele arboricole orientale (Hyla orientalis), cu excepția culorii. Broaștele arboricole orientale sunt de obicei de un verde deschis, numai că acestea erau mult mai întunecate, iar unele exemplare erau chiar negre ca smoala.
Pablo Burraco, biolog la Stațiunea Biologică Doñana din Sevilla, Spania, și colegii săi au vrut să înțeleagă ce a cauzat această schimbare de colorit, așa că, între 2017 și 2019, au examinat coloritul broaștelor arboricole orientale din diferite zone din nordul Ucrainei. Ei au analizat peste 200 de broaște masculi capturați în diferite iazuri de reproducere, din unele dintre cele mai radioactive zone de pe planetă, până în locuri din afara zonei de excludere, pentru control.
După analizarea datelor, cercetătorii au ajuns la concluzia că pielea închisă la culoare a broaștelor de copac, de obicei verzi, este o consecință directă a adaptării lor la nivelurile de radiații. Broaștele arboricole de la Cernobîl au o colorație mult mai închisă decât broaștele din afara zonei de excludere, iar unele sunt complet negre.
Se crede că broaștele au trecut printr-un proces de evoluție rapidă ca răspuns la radiații, în care broaștele cu pielea mai închisă la culoare au fost mai rezistente la nivelurile ridicate de radiații din jurul reactorului de la Cernobîl și, astfel, au avut șanse mai mari de supraviețuire. Se crede că nivelurile mai ridicate de melanină din pielea broaștelor le-au protejat împotriva radiațiilor.
„De fapt, ele nu și-au „schimbat culoarea”, ceea ce s-a schimbat a fost proporția de broaște întunecate față de cele normale/verzi”, a declarat pentru EuroNews Germán Orizaola, coautor al studiului. „Presupunem că acest lucru s-a întâmplat la scurt timp după accident (primii ani), când nivelurile de radiații erau mult mai mari, iar radioizotopii mai diverși”.
Broaștele de culoare închisă au supraviețuit mai bine radiațiilor, s-au înmulțit mai bine, iar acum, la 10-15 generații de la dezastrul nuclear, ele alcătuiesc majoritatea exemplarelor găsite în Zona de Excludere de la Cernobîl și în special în zonele despre care se știe că au fost afectate de niveluri ridicate de radiații.
„Într-adevăr, presiunea de selecție extraordinară cauzată de radiațiile ionizante a fost cea care a dirijat evoluția amfibienilor de la verde la negru”, concluzionează autorii studiului.
