Femeia care a fost în moarte clinică. A trecut din Iad în Rai: M-a strigat și mi-a spus: nu te uita în jos că ai să cazi!

Femeia care a fost în moarte clinică. A trecut din Iad în Rai! Elena a oferit dezvăluiri despre momentul care i-a schimbat viața în urmă cu 26 de ani.

Aflată în moarte clinică, pe puntea dintre viață și moarte, Elena povestește cum arată Raiul și cum a hotărât să se întoarcă de dragul copiilor săi. Femeia susține că a trecut din Iad în Rai!

„În moartea clinică, acum 26 de ani, am avut o operație foarte banală, de ruptură de perineu. Dintr-o dată, am simțit că nu mai sunt în corpul meu, că ieș din corpul meu și încep să colind pe dimensiunea Pământului, să zbor, cum ar veni. Mi-am dat seama pentru că nu mai auzeam aparatele și eram ca acum. Mi-am dat seama după câțiva ani, când mi-am reamintit totul. A fost o perioadă de 2 ani în care nu mi-am amintit aproape nimic din ce mi s-a întâmplat”, a declarat ea, la Antena 3.

„Se rula ca un film toată viața mea. Eram și în altă parte, în anumite locuri… Italia, Egipt”

„Eram în anestezie, iar eu eram și aici cu doctorii, vedeam ce lucrează pe mine, și eram și în altă parte, în anumite locuri… Italia, Egipt. Atunci mi-am dat seama că eram decorporalizată, pentru că mă vedeam pe masa de operație, vedeam medicii, și eu eram undeva deasupra. În timp ce mă opera, eu am ajuns într-o balanță a conștiințelor, undeva unde mi se punea ca într-o balanță ceea ce am făcut eu. Se rula ca un film toată viața mea.

La un moment dat, m-am oprit undeva. Undeva la marginea acestui… eu am zis că este purgatoriu și la marginea Iadului. Erau niște căldări mari și vreo cinci draci, care erau atât de urâți, semănau cu caprele, aveau copite de capre. Mai încolo era întunecimea cea mare și se auzea grohătiș, niște zbierături, pe care nu le-am auzit niciodată”, mai povestește ea.

„Mi s-a arătat o bătrânică. M-a strigat și mi-a spus: nu te uita în jos că ai să cazi”

„Dintr-o dată, s-a făcut ca o funie de lumină și trebuia să merg către niște uși. În tot acest timp, Maica Domnului a fost cu mine. Maica Domnului mă ținea de mână. Erau doi îngeri care zburau pe dimensiunea Pământului și Maica Domnului care mă ghida. Când am ajuns să trec de acele porți mari, mi-a fost teamă.

Mi s-a arătat o bătrânică, la ultima vamă, cum i-aș spune eu. Aveam vreo 9 ani, eram pe izlaz cu vitele, și mi-a fost așa milă de această bătrânică, pentru că avea doi desagi în spate și pâini, și am zis să o ajut. Dintr-o parte în alta erau cam 2-3 kilometri. I-am luat desagii și i-am dus. La urmă de tot, mi-a spus așa: acum trebuie să își dau și eu ție ceva. I-am zis că nu îmi trebuie nimic, că eu am vrut să fac o faptă bună. Și mi-a dat 3 lei. Cu banii aceia am mers și am cumpărat pentru frații mei.

Acolo am scăpat și am putut să pășesc pe acea fâșie de lumină. Era o fâșie de lumină pe care trebuia să ai un echilibru, ca să nu cumva să cazi în întunecimea mare. În spate era un înger, în dreapta era un înger și în față era Maica Domnului, carea avea corp de aură, adică transparent și alb. La jumătatea drumului, cineva de acolo de jos, din zbierăturile acelea, m-a strigat și mi-a spus: nu te uita în jos că ai să cazi și tu și lasă că o să ai timp, când te întorci, să-i scoți și pe cei de acolo”, a completat ea.

„Am ajuns în a 9-a dimensiune și de aici a început Raiul”

„S-au deschis porțile acelea mari. La porți erau două persoane, o persoană avea un scut și o sabie și cealaltă persoană avea o cheie mare și o sabie. Erau doi bărbați și străluceau foarte tare. S-au deschis porțile acelea mari și s-au făcut ca niște tunele de lumină și prin ele treceam cu o viteză foarte, foarte mare, dar acolo n-au mai fost îngerii cu mine, a fost doar Maica Domnului. Am ajuns într-o dimensiune, de care mi-a spus că este a 9-a dimensiune și de aici a început Raiul.

Am văzut această imensitate și frumusețe. Prima dată am văzut câteva flori și o cărare. Și pe acea cărare erau niște flori care se prefăceau în șerpi. Mie toată viața mea mi-a fost frică de șerpi, aici pe Pământ, dar șerpii aceia s-au transformat în cele mai frumoase flori. În dreapta se făcea o margine de pădure cu niște codrii extraordinar de frumoși, verzi, și dincolo de codrii erau numai clădiri albe, cu multe podețe și multe, multe flori”, a încheiat Elena la Antena 3.