Încetarea ostilităților în regiunea Nagorno-Karabah. Cine are de câștigat?

Încetarea ostilităților în regiunea Nagorno-Karabah, oferă perspectivei internaționale o schimbare neașteptată în ceea ce privește desfășurarea conflictului și urmările acestuia. Ofensiva Azerbaidjanului, sprijinită de Turcia, împotriva Armeniei, nu va fi precedată de o pierdere a influenței rusești în Caucazul de Sud, așa cum se considera la începutul conflictului.

Ultimele săptămâni ne-au oferit motive serioase să credem că Rusia își va pierde din influență în zona Caucazului de Sud. Asta deoarece apelurile repetate ale Moscovei și ale statelor occidentale de încetare a focului, rămâneau fără ecou, în timp ce Turcia a stat ferm de partea Azerbaidjanului din punct de vedere politic și militar, având de câștigat de pe urma înaintării forțelor azere.

Președintele rus, Vladimir Putin, devine în mod surprinzător, adevăratul câștigător

La Moscova, mulți s-au întrebat de ce conducerea rusă privește pasiv: a fost surprinsă de evoluția conflictului și nu știa cum să reacționeze sau se temea de coeziunea alianței sale militare ODKB (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă), ale cărei state membre vorbitoare de turcă din Asia Centrală erau de partea Azerbaidjanului și nu de cea a membrului ODKB Armenia? Cert este că, Moscova a reușit să întoarcă situația în favoarea sa.

Influența Turciei, deși considerabilă, se pare că a fost mult supraestimată întrucât luni asistăm la ideea unui grup de lucru bilateral turco-rus pentru rezolvarea conflictului, apel venit din partea autorităților de la Ankara, iar câteva ore mai târziu, este făcută publică o negociere pentru încetarea focului condusă de Vladimir Putin, fără participare din partea Turciei, cu președintele azer Ilham Aliyev și prim-ministrul armean Nikol Pașinyan. .De remarcat este declarația președintelui Erdogan, de luni, care preciza că Azerbaidjanul va continua lupta până când regiunea Nagorno-Karabah va fi complet cucerită.

Asistăm astfel la amplasarea pe teritoriul Azerbaidjanului a unor forțe armate ruse de menținere a păcii, un mare succes pentru Moscova. Influența sa crește într-un fost stat al Uniunii Sovietice, care până acum își păstrase întotdeauna distanța față de Rusia. Cum a reușit Putin să îl convingă pe dictatorul azer Aliyev să înceteze pe loc lupta și, de asemenea, să accepte soldați ruși în țara sa?

Dictatorul azer Aliyev nevoit să își justifice acțiunile

În timp ce ultimele săptămâni au marcat, în mod constant, promovarea unei atitudini triumfale în propria țară, Ilham Aliyev se află acum sub presiunea de a justifica frânarea de urgență a operațiunilor militare. Trebuie menționat faptul că, aceast acord de încetare a focului nu conține nimic despre viitorul statut al regiunii Nagorno-Karabah, deci asistăm la un eșec politic al dictatorului azer.

Pentru Putin, încetarea conflictului reprezintă un nou succes în planul geopoliticii internaționale: odată cu semnarea capitulării de facto de către prim-ministrul armean Nikol Pașinyan, s-a încheiat și experimentul democratic propus de acesta în Armenia, experiment pe care Kremlinul nu l-a agreat niciodată. Trupele ruse mutate în teritoriu, cu scopul de „menținere a păcii”, vor juca un rol important în cadrul viitoarelor negocieri.

Rămâne de văzut cum vor evolua legăturile diplomatice dintre state în această regiune umbrită de sângerosul conflict armeno-azer pentru regiunea Nagorno-Karabah.