Lacrimi după moartea lui Florin Condurățeanu: Eu nu am avut tată, dar l-am avut pe Țuțu

Lacrimi după moartea lui Florin Condurățeanu. Oana Zamfir, jurnalist Antena 3, este profund înderată de dispariția jurnalistului, așa că a vorbit despre relația pe care o avea cu acesta.

„Întotdeauna m-a văzut mult mai mult decât eram”

„Eu nu am avut tată, dar l-am avut pe Țuțu. Nu a existat cineva care să se bucure mai mult de viaţă, de meseria asta, care să aibă o putere mai mare de a da la o parte urâtul şi de a vedea întotdeauna strălucirea. Iar în mine a fost, de la momentul zero, cel care a crezut şi care întotdeauna m-a văzut mult mai mult decât eram. Pentru cei care îl ştiu şi îl iubesc, vreau să le spun că nu a crezut niciodată că va muri, însă, din păcate, l-a costat, astăzi, fiindcă a crezut întotdeuna că voinţa lui, că dragostea lui de viaţă sunt mai puternice decât un trup suferind.

Lacrimi după moartea lui Florin Condurățeanu: Astăzi, dacă s-a întâmplat aşa, este pentru că, peste voinţa lui extraordinară, Dumnezeu a zis: „Hai şi aici, ai treabă şi aici, cu mine”. Este singura explicaţie. Altfel, Țuțu mai avea de scris, mai avea de trăit, mai avea de pus mâna pe telefon pentru noi toţi. Întotdeauna, când aveai nevoie de un medic, de un sfat, nu a existat o dată să spună „Nu”, nu a existat o dată să fie ocupat, nu a existat o dată să nu ştie, să nu poată”, a spus jurnalista Oana Zamfir, în emisiunea Sinteza Zilei, de la Antena 3.

„Țuțu nu a plecat decât să se odihnească”

„M-am rugat la Dumnezeu să îmi dea mintea şi puterea de a face tot ce ar fi făcut el, în seara asta. Îmi lipseşte puterea lui de a spune cele mai frumoase poveşti, cele mai tari povești despre un om. Aş vrea să îl zugrăvesc aşa cum merită, dar mi-am dat seama că nu trebuie şi că este suficient să intre oricine, de la oameni care nu sunt ziarişti, până la cei mai cunoscuți ziariști, să îi citească editorialele, să îi citească reportajele. Nu sunt doar lecţii extraordinare de jurnalism.

Țuțu nu are doar un condei extraordinar. Țuțu este o forţă şi nu o să folosesc niciodată trecutul. Țuțu este o forţă şi acea forţă, acum, s-a dus să fie întărită, să lupte şi mai mult pentru bine. Dacă o să fim atenţi să nu pierdem din el, putem să o facem în fiecare zi. Putem să scriem ca el, putem să relatăm ca el, putem să continuăm să ajutăm oamenii, ca el, putem să iubim viaţa aşa cum o iubeşte el.

Omul acesta nu a avut invidii, nu a avut mizerie, nu a avut șopârleli, nu a avut uneltiri, nu a fost niciodată preocupat decât de cât de bine să fie, să facă, să scrie, să aştearnă totul. Îi ţin minte și acum reportajul de la tragedia de la Balotești ca şi cum eu aş fi fost acolo. Când eram copil, la Jurnalul, eu îi scoteam de pe banda interviurile. Comoara asta, interviurile lui, există. Țuțu nu a plecat decât să se odihnească”