Diverse

Matrița dacilor, unică în lume. Dezvăluirile bărbatului care a descoperit-o

Matrița dacilor, unică în lume. Dezvăluirile bărbatului care a descoperit-o
Foto: evz (la deschidere) și Daniel Guță, Adevarul (la interior)

Un artefact extrem de preţios este constituit de matrița dacilor de la Sarmizegetusa. Vladimir Brilinsky, omul care a descoperit-o, a dezvăluit în cartea sa, Îndăcitul, detaliile șocante ale descoperirii ei, din perioada în care a lucrat ca administrator al sitului arheologic Sarmizegetusa Regia. Ziarul Adevărul a redat o parte din această poveste.

Descoperită de o furtună

Obiectul antic a fost descoperit în vara anului 2013 de către Vladimir Brilinsky, la acea vreme administrator al sitului UNESCO din Munţii Orăştiei, când împreună cu un grup de tineri, a urcat în Sarmizegetusa Regia pentru degajarea arborilor prăbuşiţi după o furtună puternică care avusese loc în ajunul sărbătorii de Sânziene, cu o seară înainte.

Data poate fi considerată deosebit de simbolică, deoarece Sânzienele erau un grup de fecioare dacice care practicau o spiritualitate manifestată prin dansuri și venerarea naturii. Folclorul românesc spune că ele s-au transformat în zâne bune, care obișnuiau să-i blesteme pe cei care nu le respectau sărbătoarea (asociată de Biserică cu Sfântul Ioan Botezătorul). Pentru a facilita încreștinarea daco-romanilor, ofereau plante otrăvitoare, dar și îi binecuvântau, pe cei care le respectau, cu plante roditoare.

“De departe, zăresc printre frunzele verzi locul unde fuseseră smulşi arborii. Unul se rupsese de la jumătate, chiar de lângă zid, lovise cu putere alţi doi care s-au prăbuşit din rădăcini, lăsând în urma lor câte o groapă uriaşă. Mă îndrept singur către una dintre ele, mă sprijin în bâtă şi de la margine încep să scanez cu privirea toată grozăvia. Brusc, ochii mi se opresc pe o bucată de ceva, verde, cu urmele unui desen. Era un fel de cocleală ca la acoperişurile bisericilor din aramă sau cupru, care în timp devin verzi. Câţiva copii au ajuns lângă mine. Mijesc ochii obosiţi de ani şi desluşesc desenul ca fiind un hipopotam, curbat şi cu un bot lat. Mintea mi se întunecă brusc. Visez?”, a scris Vladimir Brilinsky, în cartea sa.

Șocul descoperirii

 Descoperirea artefactului l-a năucit pe experimentatul istoric în primele minute, îşi aminteşte Brilinsky. După ce matriţa antică a fost scoasă din pământ, unde se afla la îngropată la circa un metru adâncime, sub rădăcinile unui fag bătrân, a fost aşezată în groapă de membrii grupului pentru a fi filmată şi fotografiată. Matriţa a fost aşezată ulterior în rucsac, iar Brilinsky a coborât cu ea în satul Costeşti, de la poalele cetăţilor dacice, pentru a anunţa autorităţile şi arheologii despre descoperirea fantastică şi intenţia de a preda artefactul găsit în Sarmizegetusa Regia spre studiere unor foruri internaționale.

Rolul matriței

 Misteriosul obiect antic din bronz, cu o greutate de opt kilograme şi o formă hexagonală, ar fi fost folosit pentru confecţionarea unor obiecte de artă din metal perţios şi sticlă, fapt care confirmă înalta cunoaștere meșteșugească pe care o posedau geto-dacii. Pe el au fost încrustate scene de luptă între animale, reale sau fabuloase, precum: grifoni, lupi, hipopotami şi lei. Aceste desene au dat naştere mai multor interpretări, unele legate chiar de miturile antice grecești, cum ar fi minotaurul lui Tezeu sau luptele dintre Hercule și centauri.

Cu ajutorul uneltelor de acest tip se puteau ornamenta foi subţiri din aur şi argint sau din aliaj pe bază de cupru,  erau realizate medalioane, falere, aplici sau elemente ale unor bijuterii. În 2014, în apropiere de locul descoperirii sale, au fost găsite peste 90 de fragmente de sticlă brută, de diferite culori, iar una dintre ipotezele cercetătorilor a fost că în zonă funcţiona în vremea dacilor un atelier de prelucrare a sticlei, folosită în decorarea unor bijuterii. Ipoteza conform căreia obiectul ar fi avut și un rol sacru sau liturgic nu este, momentan, luată în calcul.

Un atelier dacic de orfevrărie?

Existența clară a unui atelier dacic de orfevărie nu a fost încă demonstrată, deoarece amplasarea exactă a acestuia nu a fost descoperită. Arheologii au oferit, totuși, mai multe variante pentru identificarea acestuia. Prima dintre ele susține că atelierul ar fi funcţionat în vecinătatea locului de unde a fost scoasă la iveală matriţa, la câţiva metri distanţă, pe crestele munților Orăștie. Ipoteza se clatină însă, deoarece nu au fost găsite rămăşiţe ale unui astfel de edificiu.

A doua variantă, considerată cea mai plauzibilă de arheologi, plasează presupusul atelier dacic în interiorul fortificaţiei romane din Sarmizegetusa Regia, la câteva sute de metri de locul matriţei, făcând astfel parte integrantă din cetate. A treia variantă extinde căutările pe mai multe hectare în zonă, explicând că ari fi putut fi “izolat” precum fabricile de astăzi, deoarece reprezenta cea mai importantă activitate economică a societății geto-dacice.

 

Matrița poate fi văzută astăzi la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva și reprezintă una din cele mai frumoase mistere și opere de artă lăsată moștenire de strămoșii noștri geto-daci.