Necesitatea celor trei mese/zi, un mit modern creat de industria alimentară? Specialiștii explică

Rozalyn Anderson, profesor asociat la Facultatea de Medicină și Sănătate Publică a Universității din Wisconsin, a studiat beneficiile restricției calorice, care este asociată cu niveluri mai scăzute de inflamație în organism.

„A avea o perioadă de post, adică de abstinență de la mâncare pe durata a mai multor ore, în fiecare zi, ar putea culege unele dintre aceste beneficii”, spune Anderson. „Se ajunge la ideea că postul pune organismul într-o stare diferită, în care este mai pregătit să repare și să supravegheze daunele și să elimine proteinele prost pliate.”

Postul intermitent este mai în concordanță cu modul în care a evoluat organismul nostru, susține Anderson. Ea spune că oferă organismului o pauză, astfel încât acesta să poată stoca alimente și să ducă energia acolo unde este nevoie și să declanșeze mecanismul de eliberare a energiei din depozitele corpului nostru.

Acest tip de post ar putea, de asemenea, să ne îmbunătățească răspunsul glicemic, adică „atunci când glicemia crește după ce mâncăm”, spune Antonio Paoli, profesor de științe ale exercițiului fizic și sportului la Universitatea din Padova, Italia. A avea o creștere mai mică a glicemiei vă permite să depozitați mai puține grăsimi în organism, spune el.

„Datele noastre sugerează că a lua cina devreme și a crește timpul ferestrei de post negru crește unele efecte pozitive asupra organismului, cum ar fi un control mai bun al glicemiei”, spune Paoli.

„Este mai bine pentru toate celulele să aibă niveluri mai scăzute de zahăr în ele din cauza unui proces numit glicare”, adaugă Paoli. În acest caz, glucoza se leagă de proteine și formează compuși numiți „produse finale de glicație avansată”, care pot provoca inflamații în organism și pot crește riscul de apariție a diabetului și a bolilor de inimă.

O singură masă pe zi nu ne-ar lăsa o senzație de foame? Nu neapărat

Dar dacă postul intermitent este un mod sănătos de a mânca – pentru câte mese lasă loc? Unii experți susțin că este mai bine să luăm o singură masă pe zi, inclusiv David Levitsky, profesor la Colegiul de Ecologie Umană al Universității Cornell din New York, care face el însuși acest lucru.

„Există o mulțime de date care arată că, dacă îți arăt mâncare sau poze cu mâncare, este probabil să mănânci, iar cu cât mai frecvent ai mâncare în fața ta, cu atât mai mult vei mânca în ziua respectivă”, explică el.

Acest lucru se datorează faptului că „înainte de a avea frigidere și supermarketuri, mâncam atunci când mâncarea era disponibilă.  De-a lungul istoriei, am consumat o masă pe zi, inclusiv vechii romani care luau o masă în jurul prânzului”, spune istoricul Seren Charrington-Hollins.

O singură masă pe zi nu ne-ar lăsa o senzație de foame? Nu neapărat, deoarece foamea este adesea o senzație psihologică.

„Să fii condiționat să mănânci micul dejun dimineața este un non sens. Datele arată că dacă nu luați micul dejun, veți mânca mai puține calorii în general în ziua respectivă.

Fiziologia noastră este construită pentru ospăț și apoi post negru”, spune el. Cu toate acestea, expertul David Levitsky nu recomandă această abordare pentru persoanele cu diabet.

De asemenea, merită să ne amintim că micul dejun, așa cum îl cunoaștem astăzi, este un concept relativ nou.

„Grecii antici au fost primii care au introdus conceptul de mic dejun, ei mâncau pâine înmuiată în vin, apoi luau un prânz frugal, apoi o masă consistentă seara. Conceptul de astăzi, conform căruia micul dejun este normal, a apărut în timpul Revoluției Industriale din secolul al XIX-lea”, mai explică istoricul Charrington-Hollins.

În anii 1950, micul dejun devine așa cum îl cunoaștem astăzi: cereale și pâine prăjită. Înainte de asta, oamenii erau fericiți dacă aveau o bucată de pâine cu gem la prima masă a zilei.

Corpul funcționează după tipare

„Răspundem la anticiparea de a fi hrăniți. Un lucru pe care îl face postul intermitent este că impune un tipar, iar sistemele noastre biologice se descurcă bine cu un tipar.”

În ceea ce privește numărul de mese pe care îl considerăm normal, dr. Charrington-Hollins vede schimbări la orizont: „Cred că, pe termen lung, ne vom reduce din nou la o masă ușoară, apoi la o masă principală, în funcție de ce se întâmplă în ceea ce privește munca. Orele noastre de lucru vor fi forța motrice”.