Submarinul din perioada Războiului Rece a devenit un simbol al trecutului comunist tumultuos al Albaniei.
Submarinul din epoca sovietică a Albaniei își așteaptă soarta, refuzând să se scufunde. Ce spune omul care-l are în grijă
Un sergent în retragere, albanezul Neim Shehaj, a povestit unui jurnalist AFP cum își petrece zilele reparând un submarin din epoca sovietică. Nava este un martor al trecutului comunist tumultuos al Albaniei, care acum ruginește, pe jumătate scufundat, la o bază navală din Marea Adriatică.
Soarta submarinului Războiului Rece de la baza Pashaliman – de unde Moscova spera odată să controleze Marea Mediterană – este în echilibru, deoarece autoritățile rămân nehotărâte cu privire la ce să facă.
„Acest submarin este ca o biserică pentru mine… Am ajuns aici ca un tânăr marinar și acum părul meu este cărunt”, spune pentru AFP Shehaj, în vârstă de 63 de ani, care a slujit pe el timp de aproximativ trei decenii.
Dacă submarinul nu este scos în curând din mare „riscă să se scufunde în fund, și toată istoria lui odată cu el”, avertizează el.
Nava făcea parte din așa-numitul Proiect 613, constând din primele submarine pe care Uniunea Sovietică le-a construit după al Doilea Război Mondial.
Este singurul rămas din 12 pe care Moscova l-a desfășurat la baza Pashaliman din Golful Vlora la sfârșitul anilor 1950, când Albania și URSS erau încă aliați apropiați.
„De acolo aș putea controla Marea Mediterană până în Gibraltar”, își amintește comandantul submarinului în retragere, Jak Gjergji, a spus liderul sovietic Nikita Hrușciov în 1959, în timpul unei vizite la bază.
Hrușciov spera să instaleze rachete cu rază lungă de acțiune, nave de război și un aeroport la baza din sud-vestul Albaniei.
Dar dictatorul comunist paranoic al Albaniei, Enver Hoxha, a rupt în cele din urmă legăturile strânse cu URSS, acuzând Moscova că se abate de la adevăratul marxism.
Baza a fost jefuită și submarinele au fost dezmembrate
Asta a complicat chestiunile pentru echipajele submarinelor mixte albaneze-ruse.
„Marinarii celor două țări nu mai vorbeau între ei și incidentele erau frecvente”, își amintește Gjergji, în vârstă de 87 de ani.
„Când un marinar rus a vrut să ridice steagul roșu (al țării sale) cu secera și ciocanul, un albanez l-a rupt imediat de furie”.
După despărțirea din 1961 între Tirana și Moscova, aceasta din urmă a rechemat opt submarine.
În 1997, la aproape un deceniu de la căderea comunismului, când tulburările au cuprins Albania după prăbușirea mai multor scheme de economii false, baza a fost jefuită și submarinele au fost dezbrăcate de armele, motoarele și chiar paturile marinarilor.
Autoritățile au demontat trei dintre cele patru submarine rămase și le-au vândut pentru metal în 2009.
Doar unul a supraviețuit – datorită literaturii.
Salvat de un roman
Cel mai faimos scriitor albanez, Ismail Kadare, în romanul său din 1973 „Iarna marii singurătăți”, despre ruptura dintre Moscova și Tirana, a atribuit în mod arbitrar submarinului numărul 105.
„Acesta este singurul număr care mi-a venit în minte în timp ce scriam” romanul, spune Kadare pentru AFP.
„De atunci, submarinul este cunoscut cu acest număr. Tot datorită acestui număr… este viu astăzi!”
Prin intermediul cărții, notorietatea istorică și semnificația culturală a submarinului au căpătat valoare simbolică.
Faima sa a fost cimentată și mai mult atunci când a fost realizat un film bazat pe roman, pentru care numărul 105 a fost pictat pe submarin și încă a rămas acolo.
Dar supraviețuirea sa se datorează în mare măsură hotărârii lui Shehaj, care de ani de zile a renovat submarinul de 76 de metri (250 de picioare), rețeaua electrică, sistemul de ventilație, postul de comandă și camera torpilelor.
El tinde spre cele mai mici detalii, în timp ce umple găurile în carenă pentru a opri submarinul să se scufunde definitiv.
„Autoritățile trebuie să decidă rapid ce să facă cu el, riscurile sunt majore, apa mării accelerează considerabil coroziunea”, avertizează bărbatul de 63 de ani.
Ministerul Culturii, care s-a angajat ani de zile să restaureze submarinul, a declarat pentru AFP că va „înainta dosarul” către ministerul apărării, care l-ar putea include într-un viitor muzeu al Războiului Rece.
Tunel submarin la Porto Palermo
Albania a îmbrățișat Occidentul după căderea comunismului în 1990, a aderat la NATO și aspiră să adere la Uniunea Europeană.
Baza a avut „o importanță foarte mare încă din antichitate datorită poziției sale geostrategice… tot traficul maritim din Marea Adriatică, dar și din Marea Mediterană poate fi controlat de la ea”, spune comandantul flotilei Sabri Gjinollari.
La baza din apropiere de Porto Palermo, un vast tunel submarin antiatomic abandonat, săpat în stâncă la sfârșitul anilor 1960, a fost destinat bărcilor cu rachete chineze care nu au ajuns niciodată.
Hoxha a rupt legăturile cu Beijingul în 1978, iar tunelul, accesat de AFP, a fost folosit o perioadă ca adăpost pentru submarine și alte nave.
Acum, o stea roșie uriașă pictată pe un perete dărăpănat este singurul indiciu al trecutului său sub comunism.
Unii și-ar dori și ca situl, aflat într-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale coastei albaneze, să fie transformat în muzeu.
Dar, comandantul bazei Shkelqim Shytaj nu este de acord.
„Am prefera ca acesta să fie folosit de armată, chiar și într-o capacitate redusă”.
