VECHI leacuri băbești cu animale! Ce este MIT, ce are efect cu adevărat

VECHI leacuri băbești cu animale! „Parte din remediile naturiste au revenit la moda, altele nu vor fi probabil reluate niciodată, fiind prea ciudate pentru lumea civilizata, unele, de-a dreptul barbare. Rețetele remediilor băbești, considerate miraculoase în epoca medievala, nu erau cunoscute de oricine, ci numai câțiva vraci știau combinația și gramajul și transmiteau rețetele doar din tata-n fiu, nefiind divulgate străinilor niciodată”, scrie Artur Gorovei, potrivit Animal Zoo.

Amintim astăzi despre o serie de leacurile băbești vechi, folosite în diferite zone din România și care aveau că „materie prima”, animale. Leacurile băbești sunt și acum căutate de omul modern, care preferă medicina naturistă în locul celei alopate pentru a evita efectele adverse pe care le suportă organismul, dar nu se știe dacă cele vechi mai sunt aplicate. Cine ar mai avea curaj să piseze broaște, să fiarbă șerpi sau să folosească pielea de iepure pentru junghiuri?

Etnograful Artur Gorovei a cules câteva dintre remediile băbești de odinioară şi le-a publicat într-o carte care a văzut lumina tiparului în 1915, sub numele “Credințe și superstiții ale poporului roman”.

În topul leacurilor băbești ciudate se găsesc: oasele cățeilor spintecați de vii, fiertura din șarpe viu, broască pisată, etc.

• Frânturi din oasele cățeilor spintecați de vii – puse pe oase pentru a alunga durerea (leac cules din Tatarusi-Suceava). Rănile la picioare erau tratate tot cu pui de câine abia fătat, spintecat și pus pe plaga (Carligi-Neamț). În aceeași zona, rănile mai erau tratate cu fiertura din șarpe viu, acoperita cu capac. Zeama se turna direct pe rana.
• Broasca pisata și amestecata cu lapte, usturoi și păcură era folosita pentru vitele bolnave, iar zeama de broasca țestoasă era leac pentru “boale de stomac”.
• Undelemnul în care se ținea o șopârlă era folosit pentru boala de gâlci (amigdalita).
• Pestele era bun pentru scrofule (umflături la gât).
• Gușterul tăiat în luna lui mart cu o moneda de argint era întrebuințat tot la boalele de gât.
• Ariciul și bursucul fierte în ulei (unt de lemn) – preparat bun pentru reumatism, iar broaștele tăiate în doua – pentru boli de gât, iar pielea de iepure pentru junghiuri.
• În Iași, tifosul era tratat cu porumbei tăiați în doua, iar în zona Roman, frigurile erau tratate cu piele de nevăstuică. În aceeași zona, frigurile mai erau tratate și cu pestele mic găsit în stomacul știucii. Acesta trebuia, musai, mâncat uscat.
• Alt leac pentru friguri era fierea de porc.
• Iar pielea de pe rânză găinii, uscata și pisata, se dădea de băut cu apa proaspătă bărbatului care avea probleme cu incontinenta urinara (”oprirea udului la bărbat”).

Animale folosite în farmece și vrajitorii

Cele mai întrebuințate animale la farmece de deochi, de dragoste ori alungarea ploii cu piatra – erau broasca, liliacul, ariciul, gâtlejul de lup ori pielea de șarpe. Picioarele, penele și limba de cuc erau întrebuințate pentru farmecele în dragoste (în Olt).

În zona Tecuciului (Burdusaci), farmecele în dragoste se făceau cu lilieci. Prepararea era de lunga durata. Liliacul viu era pus pe un mușuroi de furnici și acoperit cu o oala. Era lașat așa până rămâneau doar oasele din el, apoi erau culese doar lăbuțele.

În Slobozia, femeile făceau farmece în noaptea de Sf. Gheorghe pentru a lua sporul altor oameni. Acestea descântau un lup turbat și urletul animalului ar fi adus mana (li se lua sporul) celor fermecați.

Țăranii din Pașcani alungau grindina atârnând în beci piele de broasca, jupuita de vie și agățată de capătul unui băț de arin.