Mânăstirea Frăsinei așezată într-un loc de o frumusețe rară în județul Vâlcea este singurul lăcaș unde femeile nu au acces.
Aici, de-a lungul timpului, multe femei s-au îmbolnăvit subit de boli grele sau unele au și murit după ce au ignorant blestemul.
Mânăstirea Frăsinei este singurul așezământ din România ale carei tradiții sunt similare celor de la Muntele Athos, deci le este interzisă cu desăvârșire femeilor să calce acolo.
Blestemul Sfântului Calinic
Se spune că deoarece mergea des în vizită canonică prin eparhie, Sfântului Calinic i-a plăcut locul liniştit de la Schitul Frăsinei. De aceea a vrut să facă acolo o mănăstire ca la Cernica. Era anul 1863 când a început zidirea bisericii și a chiliilor pentru părinţi. A instituit imediat și reguli ca la Cernica. însă din cauza asprimii locului, nu au fost foarte mulți călugări doritori să rămână acolo.
După zidirea Mănăstirii Frăsinei, Sfântul Calinic a vrut ca în acest lăcaş sihăstresc să nu intre niciodată parte femeiască. De aceea, înainte de retragerea sa din scaun, a fixat la un kilometru mai jos de Frăsinei o piatră pe care scrie următoarele:
„Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Râmnicului Noului Severin.
Acest lăcaş s-a clădit din temelie de noi, spre a fi chinovie de părinţi monahi. Şi fiindcă prin partea femeiască putea să se aducă vreun scandal monahilor vieţuitori acolea, de aceea, sub grea legătură s-au oprit ca de la acest loc să nu mai treacă înainte, sub niciun chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să fie asupra lor, precum: sărăcia, gubăvia şi tot felul de pedepse. Şi iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. Calinic. Râmnic, 1867, ianuarie, 17”.
Femeia care s-a îmbolnăvit de epilepsie
O fată din Râmnicu Vâlcea care nu a crezut că blestemul este real avea să se îmbolnăvească de epilepsie după ce a încălcat, cu bună știință legamântul instituit chiar de Sfântul Calinic.
„Era credincioasă, însă tânară și nesupusă. Am fost cu toțiii la biserica de jos, cu părinți și rude. Era o exorcizare a unei persoane pe care o cunoșteam și am vrut să asistăm. A fost ceva înfiorător…. Sora mea nu credea nimic. Credea că femeia se preface. Ne-am certat, încercând s-o conving că se înșală.
Ca să ne demonstreze că ei nu îi este frică, a plecat singură pe drumul către mănăstire. Am crezut că ne păcălește. Când am văzut că nu apare, tata s-a dus după ea. A gasit-o jos, sprijinită de poarta mănăstirii. Privea în gol și plângea. Am dus-o acasă și și-a revenit.
Un timp nu s-a mai întâmplat nimic și am uitat cu toții incidentul. Doar mama aducea din când în când un preot să sfințească în casă. După aproape un an, au început coșmarurile.
Se trezea noaptea urlând, acoperită de sudori reci. Prima criză de epilepsie a făcut-o din senin pe stradă. Au dus-o pe brațe acasă. Pe urmă, crizele s-au îndesit.
Mama nu a mai trait mult. Lumea spune că a murit de inimă rea, din cauza soră-mii. Eu nu știu ce să cred. Sora mea trăiește, dar e foarte bolnavă“, a povestit Mihaela, potrivit antena3.ro
