Ce este celulita, câte tipuri există și cum o tratăm

În funcție de cauză, distingem două tipuri principale: celulita estetică (lipodistrofia), care reprezintă o modificare structurală a țesutului gras, și celulita infecțioasă (medicală), care reprezintă o infecție bacteriană gravă a pielii, fiind o urgență dermatologică.

Celulita estetică se clasifică în trei forme principale, fiecare cu mecanisme de formare specifice și caracteristici distincte.

1. Celulita adipoasă

Celulita adipoasă este cel mai frecvent asociată cu un stil de viață sedentar și cu o alimentație dezechilibrată. Aceasta se caracterizează prin hipertrofia celulelor adipoase din stratul superficial al hipodermului.

Cauza principală o reprezintă un dezechilibru între aportul caloric și consumul de energie, care duce la stocarea grăsimilor fără o componentă inflamatorie majoră.

Pielea are o consistență moale și nu este dureroasă la palpare. Aspectul de valuri este vizibil mai ales atunci când mușchii sunt relaxați sau pielea este strânsă între degete.

Apare cu predilecție pe zonele unde corpul tinde să stocheze rezerve de energie, precum abdomenul, fesele și șolduri.

1. Celulita apoasă

Spre deosebire de forma adipoasă, celulita apoasă nu este neapărat legată de greutatea corporală, fiind întâlnită frecvent și la persoanele slabe. Problema centrală aici nu este grăsimea, ci retenția de apă și circulația limfatică deficitară.

Cauza principală o reprezintă permeabilitatea crescută a vaselor de sânge și drenajul limfatic ineficient, care permit lichidelor să stagneze în țesuturi.

Pielea pare ușor umflată (edematoasă), are un aspect „pufos” și își pierde conturul definit. Pacientele resimt adesea o senzație de greutate în membrele inferioare.

Apare cu precădere pe coapse, gambe și glezne, zone unde circulația de întoarcere este mai dificilă.

1. Celulita fibroasă

Celulita fibroasă reprezintă forma cea mai complexă și dificil de tratat, și este rezultatul unei neglijări prelungite a primelor două forme sau al unei predispoziții genetice marcante.

Cauza principală o reprezintă întărirea fibrelor de colagen care înconjoară celulele grase. Aceste fibre devin rigide și captează grăsimea și lichidele într-o structură densă, asemănătoare unei rețele strânse.

Pielea este dură la atingere, prezintă depresiuni adânci și noduli vizibili chiar și fără manipularea țesutului. În acest stadiu, celulita poate deveni dureroasă, deoarece nodulii fibroși comprimă terminațiile nervoase.

Este cel mai adesea întâlnită pe partea exterioară a coapselor (zona fese-coapse) și pe genunchi.

Care sunt stadiile celulitei

Celulita nu este o stare statică, ci un proces fiziopatologic evolutiv care afectează arhitectura dermului și a hipodermului.

Evoluția sa este împărțită în patru grade sau stadii (conform scalei Nürnberger-Müller), fiecare reprezentând o agravare a circulației sanguine, a drenajului limfatic și a structurii fibrelor de colagen.

Evoluția celulitei de la stadiul I la stadiul IV reflectă trecerea de la o simplă retenție de lichide la o restructurare fibroasă profundă a țesutului. În timp ce primele două stadii sunt reversibile prin schimbarea stilului de viață și drenaj limfatic, stadiile III și IV necesită intervenții terapeutice complexe pentru a sparge nodulii sclerotici și a restabili circulația.

1. Stadiul I – Faza edematoasă

În această etapă incipientă, modificările sunt preponderent interne și nu pot fi detectate prin simpla observare cu ochiul liber. Din punct de vedere fiziologic, se produce o creștere a permeabilității capilare, ceea ce duce la acumularea de lichid seros între celulele grase (edem).

Pielea pare netedă în orice poziție (stând în picioare sau culcat).

Singurul indiciu poate fi o vindecare mai lentă a tăieturilor sau o ușoară pierdere a elasticității pielii.

1. Stadiul II – Faza exudativă

În al doilea stadiu, micro-circulația continuă să se deterioreze iar drenajul limfatic devine insuficient. Celulele adipoase încep să se grupeze și exercită presiune asupra țesutului conjunctiv.

Pielea pare încă netedă la observarea directă, dar denivelările devin vizibile imediat ce zona este comprimată sau la contracția musculară (testul ciupitului).

Se observă o ușoară scădere a temperaturii locale în zonele afectate și o paloare a pielii din cauza compresiei vaselor mici de sânge.

1. Stadiul III – Faza fibroasă

Acesta este stadiul în care celulita devine o preocupare estetică majoră. Fibrele de colagen și elastină se înfășoară în jurul grupurilor de adipocite și formează micro-noduli. Această rețea fibroasă trage pielea în jos, în timp ce grăsimea împinge spre suprafață.

Aspectul de „coajă de portocală” sau de „saltea” este vizibil cu ochiul liber în poziție verticală, fără a fi nevoie de comprimarea pielii.

Pielea începe să își piardă sensibilitatea tactilă, iar la o palpare mai profundă pot fi simțiți micii noduli întăriți.

1. Stadiul IV – Faza sclerotică (nodulară)

Reprezintă stadiul final și cel mai sever, fiind considerat o formă patologică. Micro-nodulii se unesc pentru a forma macro-noduli, încapsulați într-un strat dens de fibrină. Arhitectura hipodermului este complet modificată.

Denivelările sunt profunde, proeminente și vizibile în orice poziție (chiar și stând culcat). Pielea are un aspect flasc sau, dimpotrivă, foarte rigid.

În acest stadiu, celulita este adesea dureroasă. Macro-nodulii comprimă terminațiile nervoase și provoacă durere la cea mai mică presiune, sau chiar spontan.

Care sunt cauzele celulitei

Deși poartă nume similare, celulita estetică și celulita infecțioasă sunt noțiuni clinice complet diferite. În timp ce prima este o condiție degenerativă a țesutului subcutanat influențată de stilul de viață și hormoni, cea de-a doua este o reacție inflamatorie acută cauzată de pătrunderea microorganismelor în straturile profunde ale pielii.

Diferențierea cauzelor este foarte importantă, pentru a stabili direcțiile de tratament: celulita estetică necesită răbdare, dietă și proceduri de remodelare, iar celulita infecțioasă necesită tratament imediat cu antibiotice pentru a preveni complicații precum septicemia.

Celulita estetică (distrofia dermo-hipodermică)

Celulita estetică nu are o cauză unică, ci este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici și de mediu.

Estrogenul este principalul vinovat, motiv pentru care celulita apare aproape exclusiv la femei. Acesta favorizează stocarea grăsimilor și crește retenția de apă în țesuturi. Dezechilibrele de insulină, adrenalină sau hormonii tiroidieni contribuie, de asemenea, la alterarea metabolismului celular.

Și structura genetică reprezintă o cauză de apariție a celulitei. Genetica determină distribuția grăsimii sub piele, metabolismul și arhitectura septelor conjunctive (benzile care țin pielea). Dacă aceste benzi sunt dispuse vertical (specific feminin), riscul de proeminență a grăsimii este mult mai mare.

Disfuncțiile circulatorii sunt o altă cauză majoră. O circulație venoasă sau limfatică deficitară duce la acumularea de toxine și lichide în spațiul intercelular. Oxigenarea slabă a țesutului (hipoxia) forțează celulele grase să se mărească și să se întărească.

Nu în ultimul rând, stilul de viață poate contribui la apariția celulitei. Dieta bogată în carbohidrați rafinați și sare, sedentarismul și fumatul accelerează procesul. Lipsa mișcării reduce tonusul muscular, făcând stratul de grăsime de deasupra să pară mai neregulat.

Celulita infecțioasă

Spre deosebire de forma estetică, celulita infecțioasă este cauzată de invazia bacteriană. Aceasta nu are legătură cu grăsimea, ci cu integritatea barierei cutanate.

Cele mai frecvente bacterii care pot cauza celulită infecțioasă sunt Streptococcus pyogenes și Staphylococcus aureus. Bacteriile pătrund în piele prin orice breșă, oricât de mică: prin tăieturi, zgârieturi sau mușcături de insecte, afecțiuni dermatologice preexistente (eczeme, ciuperca piciorului, psoriazis), prin incizii chirurgicale sau locuri de injectare. Aceste bacterii secretă enzime care distrug legăturile dintre celulele dermului, permițând infecției să se răspândească rapid.

Sistemul imunitar slăbit poate fi și el o cauză a apariției celulitei infecțioase. Persoanele cu diabet, probleme de circulație periferică sau un sistem imunitar compromis sunt mult mai vulnerabile, deoarece corpul nu poate izola rapid focarul infecțios.

Tratamentul celulitei

Tratamentul celulitei nu se bazează pe o soluție unică, ci necesită un protocol personalizat care să adreseze simultan componenta adipoasă, circulatorie și fibroasă a țesutului.

Succesul tratamentului depinde de diagnosticarea corectă a tipului de celulită și de menținerea rezultatelor.

Tratamentul non-invaziv al celulitei

Abordarea celulitei fără intervenții chirurgicale sau proceduri estetice complexe reprezintă opțiunea cea mai sustenabilă și sănătoasă pe termen lung.

Tratamentul non-invaziv nu vizează doar mascarea imperfecțiunilor de la suprafața pielii, ci încearcă să modifice echilibrul fiziologic dintre masa musculară, volumul adipocitului și calitatea dermului. Succesul acestui demers depinde de mai mulți factori, dintre care cei mai semnificativi sunt sportul, pierderea în greutate și cremele specifice, care interacționează pentru a remodela țesutul.

Tratamentul non-invaziv al celulitei este un proces de durată, bazat pe constanță. Pierderea în greutate reduce volumul „inamicului”, activitatea fizică întărește „fundația” (mușchiul), iar crema anticelulitică finisează „fațada” (epidermul). Deși nicio metodă nu poate garanta eliminarea 100% a celulitei, combinarea acestor trei elemente reprezintă cea mai sigură cale către o piele mai sănătoasă și o siluetă mai armonioasă.

• Activitatea fizică

Activitatea fizică este cel mai eficient „tratament” non-invaziv, deoarece atacă problema din interior.

Celulita devine mult mai vizibilă atunci când mușchii de dedesubt sunt atrofiați. Prin antrenamentele de forță și tonifiere masa musculară devine fermă, oferă un suport plan pielii și diminuează aspectul denivelat.

În plus, mișcarea accelerează fluxul sanguin și, mai important, pe cel limfatic. Deoarece sistemul limfatic nu are o „pompă” proprie (precum inima pentru sânge), contracția musculară este cea care forțează eliminarea toxinelor și a lichidelor stagnante care accentuează celulita apoasă.

• Pierderea în greutate

Deși celulita afectează și persoanele slabe, un exces de țesut adipos agravează întotdeauna aspectul acesteia.

Pierderea în greutate prin deficit caloric nu elimină celulele grase, dar le reduce volumul. Când aceste celule se micșorează, ele nu mai exercită aceeași presiune asupra dermului, și permit pielii să se relaxeze și să pară mai netedă.

O greutate optimă reduce inflamația sistemică, factor care contribuie la degradarea colagenului. Totuși, pierderea în greutate trebuie să fie treptată; o slăbire bruscă poate duce la laxitate cutanată (piele lăsată), ceea ce poate face ca celulita rămasă să fie și mai vizibilă.

• Crema anticelulitică

În ierarhia tratamentelor, cremele ocupă un rol de suport, acționând mai degrabă la nivelul calității pielii decât asupra structurii profunde a grăsimii.

Majoritatea cremelor eficiente conțin cafeină (care stimulează lipoliza locală și deshidratează celulele grase pentru un efect temporar de netezire) sau retinol (care stimulează producția de colagen, îngroșând pielea și făcând celulita de dedesubt mai puțin vizibilă).

Efectul unei creme este dublat de modul de aplicare. Masajul viguros efectuat în timpul aplicării stimulează micro-circulația și ajută la drenajul fluidelor, oferind un aspect imediat de prospețime și fermitate pielii.

Tratamentul minim invaziv al celulitei

Atunci când metodele tradiționale, precum dieta și sportul, nu mai produc rezultate vizibile, medicina estetică oferă o gamă de tratamente minim invazive și invazive. Aceste proceduri nu se limitează la îngrijirea suprafeței pielii, ci intervin direct asupra cauzelor structurale ale celulitei: hipertrofia adipocitelor, rigidizarea septelor fibroase și laxitatea dermului.

Trecerea de la proceduri invazive la cele de întreținere este singura cale către rezultate durabile. Eficiența oricărui tratament invaziv este condiționată pe termen lung de menținerea unui stil de viață activ și a unei hidratări riguroase pentru a preveni reacumularea lichidelor și a grăsimilor.

• Tratamente cu laser și radiofrecvență

Aceste tehnologii utilizează energia termică pentru a produce o transformare la nivelul dermului și hipodermului.

Laserul acționează prin inserarea unei fibre optice foarte fine sub piele. Energia laser topește grăsimea localizată, secționează benzile fibroase care trag pielea în jos și stimulează producția de colagen, îngroșând dermul pentru a masca neregularitățile.

Radiofrecvența utilizează unde electromagnetice pentru a încălzi straturile profunde fără a afecta suprafața pielii. Această căldură provoacă o contracție imediată a fibrelor de colagen și stimulează fibroblastele. Este soluția ideală pentru celulita asociată cu pielea flască.

• Criolipoliza

Este cunoscută în principal pentru reducerea grăsimii localizate dar joacă un rol important și în tratarea celulitei adipoase.

Procedura utilizează temperaturi scăzute pentru a cristaliza și distruge adipocitele, care sunt ulterior eliminate natural de către sistemul limfatic.

Prin reducerea volumului stratului de grăsime, presiunea asupra dermului scade, ceea ce duce la o netezire a reliefului cutanat. Totuși, eficiența sa este maximă atunci când este combinată cu tehnici care îmbunătățesc elasticitatea pielii.

• Terapia cu unde acustice

Terapia cu unde acustice reprezintă una dintre cele mai eficiente metode mecanice de tratament.

Se utilizează un aparat ce emite impulsuri de presiune care traversează țesutul, „sparge” fibrozarea din jurul celulelor grase și stimulează micro-circulația.

Rezultatul este o piele mai elastică și un drenaj limfatic accelerat. Este deosebit de utilă în tratarea celulitei fibroase (stadiul III), unde țesutul a devenit deja rigid și nodular.

• Intervenția chirurgicală

Pentru cazurile severe, unde depresiunile din piele sunt foarte adânci, se apelează la metode chirurgicale minim invazive, precum subcizia, în care medicul utilizează un ac special sau un dispozitiv cu lamă microscopică pentru a secționa manual septurile fibroase de sub piele. Odată ce aceste „ancore” rigide sunt tăiate, pielea se ridică instantaneu, iar depresiunea dispare. Rezultatele sunt adesea de lungă durată, însă metoda vizează strict aspectul vizibil, nu și metabolismul grăsimilor.

Cum prevenim celulita

Prevenirea celulitei nu este un proces singular, ci rezultatul unei abordări multifactoriale care vizează optimizarea metabolismului, îmbunătățirea circulației și menținerea integrității structurale a pielii. Deși factorul genetic joacă un rol important, controlul factorilor externi poate întârzia semnificativ apariția aspectului de „coajă de portocală” sau poate preveni trecerea acesteia către stadii fibroase, ireversibile.

• Alimentație

Alimentația reprezintă fundația pe care se construiește sănătatea țesutului subcutanat. O dietă preventivă nu se rezumă doar la numărarea caloriilor, ci la calitatea nutrienților.

Consumul excesiv de zahăr și carbohidrați rafinați duce la procesul de glicare, prin care moleculele de zahăr se atașează de fibrele de colagen și le face rigide. Prevenția presupune menținerea echilibrului glicemic și alegerea alimentelor cu indice glicemic scăzut.

Hidratarea adecvată și controlul sodiului sunt considerate metode de prevenție. Excesul de sare favorizează retenția de apă și poate duce la apariția celulitei apoase. Hidratarea adecvată (2-3 litri de apă pe zi) este importantă pentru a ajuta rinichii să elimine toxinele și pentru a menține volumul celular optim.

Aportul de fibre și antioxidanți din fructele de pădure, legumele verzi și citricele, combat stresul oxidativ care degradează vasele de sânge și fibrele elastice ale pielii, și sunt recomandate a fi consumate pentru a preveni celulita.

• Suplimente alimentare

Când dieta nu este suficientă, suplimentele pot interveni pentru a corecta deficiențe specifice sau pentru a stimula procesele biologice.

Suplimentarea cu peptide de colagen poate întări dermul, făcându-l mai rezistent la presiunea grăsimii de dedesubt. Vitamina C este un co-factor indispensabil în sinteza naturală a colagenului și administrarea sa din suplimente poate fi benefică în prevenirea celulitei.

Medicul poate recomanda și suplimente cu extracte de castan sălbatic, ginkgo biloba sau struguri roșii, care îmbunătățesc micro-circulația și reduc permeabilitatea capilară, prevenind formarea edemelor, dar și acizi grași Omega-3. Uleiul de pește sau de krill are proprietăți antiinflamatorii și menține membrana celulelor adipoase flexibilă și sănătoasă, fiind benefic în prevenirea celulitei. Descoperă suplimente alimentare ce ajută în caz de celulită, AICI.

• Sport și hidratare

Activitatea fizică este cel mai puternic instrument de prevenție, deoarece acționează direct asupra cauzelor mecanice ale celulitei.

Construirea masei musculare sub stratul de grăsime oferă pielii un suport ferm. Un mușchi tonifiat „întinde” vizual stratul de grăsime, atenuând neregularitățile, de aceea antrenamentele cu greutăți sunt recomandate pentru prevenirea celulitei.

Exercițiile cardiovasculare și activitățile precum înotul, mersul pe jos rapid sau ciclismul stimulează circulația sângelui și drenajul limfatic natural, și previn stagnarea lichidelor în țesuturi.

Pentru prevenția celulitei, mișcarea zilnică (chiar și 30 de minute) este mai eficientă decât antrenamentele sporadice de mare intensitate, deoarece menține fluxul limfatic activ în permanență.

Prevenirea celulitei este, așadar, un efort multidisciplinar. Alimentația corectă reduce stocarea grăsimilor și inflamația, suplimentele fortifică structura pielii și vasele de sânge, iar sportul asigură eliminarea toxinelor și fermitatea musculară. Adoptarea acestor obiceiuri înainte ca celulita să devină vizibilă este cea mai eficientă metodă de a păstra sănătatea și estetica pielii pe termen lung.

Sursa foto: Shutterstock