Cunoscutul jurnalist Ion Cristoiu a fost invitatul ediției de marți, 18 aprilie, a podcastului Hai România, ocazie cu care a realizat o analiză critică a presei de azi, identificând asemănările cu presa proletcultistă din anii ’40-’50.
Ion Cristoiu, un cercetător asiduu al presei și literaturii proletcultiste, consideră că o trăsătură comună a jurnalistului de atunci și de azi este transformarea acestuia într-un luptător.
„Principala caracteristică a presei proletcultiste este transformarea ziaristului într-un luptător. Este o notă comună, atunci și acum. Și nu o vedem doar la noi, ci și la CNN, de exemplu. În momentul în care CNN-ul a început să dea știri false despre Donald Trump, în mod premeditat și a și explicat că scopul scuză mijloacele este cel mai periculos lucru. Pentru că jurnalistul nu are voie să mintă în numele niciunui ideal, pentru că falsul și minciuna sunt incompatibile cu jurnalismul, care trebuie să propage adevărul”, a explicat invitatul lui Ionuț Cristache.
Diferențele subtile dintre jurnaliști de atunci și de azi
Pentru a ilustra mai bine asemănările, autorul lucrării „Istoria literaturii române proletcultiste” a dat detalii despre tipologia ziariștilor de atunci: „În perioada Dej-stalinistă au fost două categorii de jurnaliști – cei bătrâni, dintre care mulți dintre ei lucraseră în anii 44-47 și care se prostituau, și tinerii care erau aduși din producție. Erau luați din producție și preferați pentru că intelectualii nu erau buni”
Există însă și diferențe subtile între cele două generații de jurnaliști: „Pe vremea presei proletcultiste, intelectualii se amuzau când citeau astfel despre «eroii» epocii și chiar când le scriau. Acum nu se mai amuză mulți. Este mult mai grav pentru că acum foarte mulți cred. Propaganda făcută pe rețelele sociale a crescut puterea de convingere”, a precizat Ion Cristoiu.
„Uitatul la televizor”, ca mod de viață
Un alt subiect abordat într-o manieră critică de cunoscutul jurnalist este cel al modului în care românii consumă astăzi informația, fără absolut niciun discernământ: „Lumea se uită la televiziunile acestea pentru că nu are la ce să se uite. Este o anumită categorie de oameni care se așază seara pe canapea și se uită. Eu nu consider că se uită ca să afle ceva, ci pur și simplu se uită. Trei sferturi din români nu au ce face și se uită la televizor pentru că nu știu cum să își petreacă seara. Românul este incapabil să petreacă zilele libere făcând ceva, citind, mergând pe bicicletă, la teatru… Și atunci se uită la un talk-show, că mai vine unul, se mai ceartă altul, se mai spune o trăsnaie… Este un spectacol.”
În opinia lui Ion Cristoiu, pentru a corecta aceste lucru, este nevoie de o altă abordare și de o perspectivă critică, mai ales atunci când este vorba de mesajele puterii, indiferent de cine este reprezentată ea: „Prima măsură pentru un român care vrea să afle ceva este ca tot ce vine de la putere să fie pus la îndoială. Trebuie trecut prin minima verificare critică și prin logica bunului simț. Și atunci poți să începi să vezi.”
