Istoric român: Oamenii plâng după regimul și economia din vremea lui Ceaușescu în necunoștință de cauză

În cadrul unui interviu acordat pentru DC News, istoricul român Lavinia Betea a explicat de ce românii nu au ar trebui să plângă după regimul și economia din vremea lui Nicolae Ceaușescu.

„Am fost foarte emoționată, citind o geografie economică, scrisă după 1990, în care se demonstrau, arătau, relațiile de producție pe care le avea o unitate în economia socialistă. Ca să își facă planul, o unitate de producție avea furnizori și, la rându-i, trebuia să deservească. Se ajungea, uneori, la peste 100 de unități industriale. Gândiți-vă că, atunci când ajungea o disfuncție la una dintre ele, întreg mecanismul era perturbat.”, a spus Lavinia Betea.

„Nu realizează acest înspăimântător lanț”

„Mai mult, erau prevăzute termene pentru intrarea în funcțiune a unor capacități noi de producție, care ar fi trebuit să livreze niște piese, să spunem Fabricii de Vagoane din Arad. Din alte motive, care țin tot de plan și de incapacitatea de a avea atâtea materii prime câte se cereau pentru planul respectiv, nu se puteau livra componentele, care deja figurau în planul de producție al vagoanelor din Arad. Tot acest principiu funcționa după modelul Domino-ului. Oamenii plâng după regimul și economia din vremea lui Ceaușescu în necunoștință de cauză. Nu realizează acest înspăimântător lanț, pe care nu îl poate nimeni stăpâni.”, a punctat Lavinia Betea.

„Ce este mai groaznic este că Ceaușescu își imaginează că poate să decidă pe oricare componentă”

„Ce este mai groaznic este că Ceaușescu își imaginează că poate să decidă pe oricare componentă. El decide pe prețul de la un șurub, o mașinărie, și pe intern, și pe export etc. În psihologie se produce o astfel de gândire, idee, că tu poți să faci atât de multe lucruri. Nimeni în istoria umanității nu și-a mai propus așa ceva decât liderii țărilor comuniste, iar Ceaușescu a excelat aici. Se numește efort de supra-încărcare, care duce o inhibiție de stingere. Adică, mintea se protejează ea pe ea ca să nu sară în aer. Intri în blocaj, în inhibiție de protecție, care, până la urmă, îți blochează gândirea.”, a mai spus istoricul Lavinia Betea.