În 1823, bărcile de vânătoare de balene și vizitatorii care se apropiau de coasta Lahaina de pe insula hawaiiană Maui au avut parte de o priveliște „deosebit de romantică și frumoasă” a capitalei Regatului Hawaii. „O plajă de nisip fin se întinde de-a lungul marginii mării, căptușită pe o distanță considerabilă cu case și împodobită cu tufe umbroase de copaci kou sau cu crânguri unduitoare de nuci de cocos”, scria misionarul britanic William Ellis într-un jurnal din 1823.
Lahaina era deja un centru de putere în antichitate, „cu mult înainte ca europenii să-și dea seama că Hawaii era acolo”, a declarat David Aiona Chang, profesor și istoric al nativilor hawaiieni la Universitatea din Minnesota.
Lahaina, un centru istoric
Secole mai târziu, popularitatea orașului Lahaina ca destinație turistică pentru cei care merg pe plajă și pentru surferi a umbrit, cel puțin pentru turiști, semnificația istorică și culturală profundă a orașului, care se întinde de secole, a spus Chang. Pentru hawaiieni, Lahaina este un oraș istoric de o importanță crucială, a cărui moștenire include teancuri de artefacte care au ajutat la conservarea formei de dans hula și la revitalizarea limbii hawaiiene. Incendiile mortale din Hawaii din această săptămână au redus la cenușă o mare parte din oraș, inclusiv biserica istorică Waiola, și au afectat grav un arbore banyan de 150 de ani. Muzeul Baldwin Home, cea mai veche casă din Maui, a fost, de asemenea, arsă în incendiu, a declarat directorul executiv al Fundației de restaurare Lahaina, Theo Morrison.
Fundația administrează alte câteva situri istorice, precum Wo Hing Museum and Cookhouse – un artefact al expatriaților chinezi de pe insulă și Old Lahaina Courthouse. Morrison a declarat miercuri că statutul acestor structuri era neclar. „Este un loc în care trecutul este prezent. Nativii hawaiieni, suntem foarte emfatici că nu renunțăm la asta, cultura noastră este încă vie, limba noastră este încă vie și asta face ca Lahaina să fie foarte importantă pentru noi”.”, a spus Chang. Fosta capitală regală a devenit destinația preferată a regilor și reginelor hawaiiene și s-a transformat nu numai într-un centru politic, ci și într-un centru al vieții economice și educaționale din Hawaii. Până în 1802, un lider din insula Hawaii, Kamehameha I (cunoscut și sub numele de Kamehameha cel Mare), a unit toate insulele într-un singur regat și a făcut din Lahaina sediul regal al puterii. În Lahaina, Kamehameha a început construcția Palatului de cărămidă, prima structură de cărămidă în stil occidental de pe insulă.
Centru politic și comercial
„Lahaina a fost centrul politic, deoarece Kamehameha a făcut din ea capitala, dar a fost și centrul economic datorită faptului că a sprijinit industria balenieră”, a spus Chang. Înainte de descoperirea petrolului brut pentru lubrifianți și combustibil, uleiul de balenă a fost un produs de bază la nivel mondial. „Lahaina a devenit un port important la nivel global, cu oameni din întreaga lume care își ancorau navele în port, își aprovizionau navele și făceau comerț”, a spus Chang. Până la sfârșitul anului 1845, Lahaina a atras în porturile sale aproximativ 400 de nave de vânătoare de balene pe an, conform unei scrisori scrise de misionarul și medicul creștin Dwight Baldwin, după care a fost numit Căminul Baldwin. Navele de vânătoare de balene care ajungeau în Lahaina cumpărau apă, animale și fructe și legume precum banane, pepeni, dovleci și igname.
„Cererea de produse ale insulelor încurajează industria, aduce îmbrăcăminte și alte produse de primă necesitate pentru oameni și face ca banii să fie mai abundenți pe această insulă decât pe alte insule”, a scris Baldwin, menționând că o mare parte din bogăția extrasă din Lahaina curgea deja „în mâinile străinilor”, conform The Washington Post .
