La momentul actual, în lumea largă, încă, există locuri în care prezenţa femeilor nu este dorită, interdicţie care în cele mai multe cazuri are legătură cu păstarea unor tradiţii religioase.
Unul dintre ele se află la noi în ţară, fiind considerat un fel de Athos românesc….Este vorba de singura mănăstire ortodoxă din România, în care accesul femeilor este interzis, respectiv Mănăstirea Frăsinei din Muereasca, județul Vâlcea, situată la 25 de kilometri de Râmnicu-Vâlcea.
Povestea Mănăstirii Frăsinei
Mănăstirea Frăsinei datează din anii 1700 și a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2015.
Primele mențiuni despre Mănăstirea Frăsinei datează din anul 1710 când când doi călugări, Ilarion şi Ştefan, s-au retras în aceste locuri singuratice în anul 1710. Multă vreme, cei doi călugări au locuit într-o chilie din lemn, unde aveau amenajat și un mic paraclis, unde se rugau. În toamna anului 1727, cei doi au mers la episcopul Inochentie al Râmnicului și Noului Severin, spre a lua binecuvantarea de a ridica un schit. Pe lângă binecuvantare, cei doi au primit și o bucată de pământ, cu pădure, pășune, livadă și grădină. Schitul zidit de cei doi se păstrează până astăzi, ca biserică de cimitir.
FOTO romaniatv.net
Transilvania poate fi locul de plecare al celor doi, deoarece în 1709 au izbucnit unele răscoale aici şi ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat de document.
După pacea de la Pasarowitz, din 1718, când situaţia s-a mai calmat şi luptele au încetat, Ilarion şi Ştefan s-au hotărât să se stabilească definitiv aici şi să dea o formă legală schitului pe care îl înfiinţaseră.
În anul 1764 boierii Cârstea, Damian şi Nicoliţă din Râmnicu Vâlcea construiesc din fonduri proprii o biserică de zid în locul celei de lemn, înzestrând-o cu toate obiectele necesare cultului. Prin această acţiune îşi întăresc şi mai mult relaţiile cu schitul, devenind ctitori adevăraţi ai acestei aşezări.
În noua formă schitul şi-a desfăşurat viaţa paşnic până în 1780. Atunci o brigadă de voluntari români condusă de Preduţă Bujoreanu s-a retras aici din calea austriecilor. Austriecii au luat tot ceea ce era de valoare, dar nu au distrus biserica.
Cu ocazia unei vizite pastorale întreprinse în anul 1857 prin judeţul Vâlcea, Sfântul Calinic a vizitat şi schitul Frăsinei.
Impresionat de liniștea locului și de nevoința monahilor, episcopul va lua hotărârea să ridice aici o mănăstire. Astfel, în anul 1859 au început lucrarile de ridicare a unei mănăstiri, puțin mai la vale de schit, sub Muntele Căpățânii. La acea vreme, neexistand nici o cale de acces spre Schitul Frăsinei, materialele de construcție au fost cărate cu multă greutate, pe firul unei ape. Sfințirea bisericii a avut loc în data de 12 mai 1863, ea fiind închinată Adormirii Maicii Domnului.
Sfântul Calinic/ FOTO marturieathonita.ro
O altă problemă în legătură cu averea Mănăstirii Frăsinei a fost aceea a secularizării. Printr-un act emis de domnitorul A.I. Cuza, datorită prestigiului de care se bucura Sfântul Calinic, Mănăstirea Frăsinei rămânea singura mănăstire nesecularizată din ţară.
Drumul către Mănăstirea Frăsinei
Singura mănăstire în care accesul femeilor este interzis Mănăstirea Frăsinei și potrivit poveștii acesteia, însuși cel care a construit-o a gândit această regulă neobișnuită. Astfel, regulamentul Sfântului Calinic este unic și este păstrat cu strictețe.
La Mănăstirea Frăsinei nu se mănâncă niciodată carne, femeile nu au voie să intre niciodată în mănăstire, iar slujba se face la miezul nopții până dimineața.
Înainte de poarta mănăstirii, la doi kilometric de aceasta, este postat primul avertisment: „Strict interzisă urcarea mai sus a persoanelor feminine”, prin „Legământul Sfântului Calinic”.
Se pare că această regulă i-ar fi venit în minte episcopului Calnic după o vizită la Muntele Athos.
Explicația?…Ca să-i ferească pe călugări de ispite, Episcopul Calinic a aruncat un blestem asupra oricărei femei care ar fi încălcat regulile impuse de el.
Prin urmare, rareori se mai găsesc acum femei care urcă până la mănăstire, însă pentru cele care, totuşi, ajung în zonă şi vor să se roage, călugării au construit o biserică, la doi kilometri distanţă.
Trebuie precizat faptul că această interdicție nu are un temei legal. Dar, în ciuda acestui fapt, foarte multe femei evită să calce pragul Mănăstirii. Și asta datorită legendelor legate de blestemul sfântului Calinic.
Ce spun legendele despre Mănăstirea Frăsinei
Toate legendele (și nu sunt puține) vorbesc despre oameni aflaţi în sufernţă şi bolnavi incurabil vindecaţi miraculos.
Cel cunoscut astăzi drept Sfântul Ierarh Calinic, a aşezat, în anul 1867, o piatră de legământ pe care a gravat cu litere chirilice binecuvântări, dar şi blesteme pentru cele care vor respecta sau nu interdicţia de a călca hotarul spre mănăstire.
FOTO captura video
Iar blestemul pare să confirme legenda:
„Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie (mănăstire – n.r.) de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă lagoslovenia (blagoslovenia este forma corectă a cuvântului şi înseamnă binecuvântare – n.r.) lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului-Noului Severin, 17 ian. 1867”, potrivit crestinortodox.ro.
Povestea fetei din Mureasca
Persoanele care au încălcat aceasta rânduială aspră au fost aspru pedepsiți, încă din vremea Sfântului Calinic. Este cunoscut cazul unei fete din satul Muereasca, care, păscând oile, a trecut de hotarul statornicit de ctitor și s-a îmbolnăvit pe loc de epilepsie (duhuri necurate). Prin rugăciunile Sfântului Calinic, fata s-a tămăduit în chip minunat, ea rămânând pilda tututor acelora care ar îndrăzni să încalce sfintele asezăminte.
