Niveluri neobișnuit de ridicate de mercur au fost găsite în oasele umane care datează de acum 5.000 de ani

O echipă de cercetători de la Universitatea din Sevilla, formată din 14 specialiști în biologie, chimie, antropologie fizică și arheologie, au explorat relația complexă dintre oameni și mercur de-a lungul timpul, potrivit articolului intitulat „Utilizarea și abuzul de cinabru în Neoliticul târziu și Epoca cuprului Iberia”, publicat în anul 2021, în  Jurnalul Internațional de Osteoarheologie.

Acesta a fost cel mai mare studiu realizat vreodată asupra prezenței mercurului în osul uman

Eșantionul supus cercetării a fost reprezentat de un număr total de 370 de indivizi din 50 de morminte situate în 23 de situri arheologice din Spania și Portugalia, datând din neolitic, epoca cuprului, epoca bronzului și antichitate, cuprinzând astfel 5.000 de ani de istorie umană.

Cele mai mari niveluri de expunere la mercur au avut loc în perioada 2900 și 2600 î.Hr

Potrivit rezultatelor,  cele mai mari niveluri de expunere la mercur au avut loc la începutul epocii cuprului, între anii 2900 și 2600 î.Hr. În această perioadă, exploatarea și utilizarea cinabrului a crescut considerabil din motive sociale și culturale.

Cinabrul (HgS) este un mineral de sulfură de mercur care, atunci când este pulverizat, se transformă într-o pulbere de o culoare roșie strălucitoare. Din punct de vedere istoric, această substanță a fost folosită pentru a produce pigmenți în vopsea, fiind renumită deja în:

• antichitate: „roșul pompeian”
• arta modernă: „vermilion”.

Almadén, cea mai mare mină de cinabru din lume

Cea mai mare mină de cinabru din lume, declarată Patrimoniu Mondial de UNESCO, este situată în Almadén, în centrul Spaniei. Exploatarea cinabrului de Almadén a început în neolitic, acum 7000 de ani. La începutul epocii cuprului, în urmă cu aproximativ 5000 de ani, cinabrul a devenit un produs de mare valoare socială, cu un caracter atât sacru, ezoteric, cât și somptuos.

În mormintele descoperite din această perioadă, în sudul Portugaliei și Andaluzia, pulberea de cinabru (de multe ori transformată în pigment) era folosită pentru a:

• picta camere megalitice,
• decora figurine sau stele
• răspândi peste morți.

Așadar, multe persoane trebuie să fi inhalat sau consumat accidental, ceea ce duce la acumulări nebănuite de mercur în corpul lor.

În oasele unora dintre acești indivizi au fost înregistrate niveluri de până la 400 de părți per milion (ppm).

Nivelul normal de mercur, potrivit OMS

Luând în considerare faptul că, în prezent, OMS consideră că nivelul normal de mercur din păr nu trebuie să fie mai mare de 1 sau 2 ppm, datele obținute relevă un nivel ridicat de intoxicație care trebuie să fi afectat grav sănătatea multora dintre acești oameni.

Pudra de cinabru, consumată prin inhalarea vaporilor sau prin ingerare

Totodată, nivelurile depistate la unii subiecți sunt atât de ridicate încât autorii studiului nu exclud ca pudra de cinabru să fi fost consumată în mod deliberat, prin inhalarea vaporilor, sau chiar prin ingerare, pentru valoarea rituală, simbolică și ezoterică care i s-a atribuit.

Rezultatele acestui studiu oferă dovezi științifice de mare valoare pentru extinderea cercetărilor viitoare privind relația complexă a ființelor umane cu mercurul, una dintre cele mai deosebite substanțe minerale de pe planeta noastră, și pentru a afla despre utilizările sale și consecințele lor asupra sănătății umane, scrie heritagedaily.com