Lifestyle

Paisie Aghioritul, SFATURI de aur. Nu PURTA asta asupra ta! Nici nu îți imaginezi ce rău poate face!

Paisie Aghioritul, SFATURI de aur. Nu PURTA asta asupra ta! Nici nu îți imaginezi ce rău poate face!

Paisie Aghioritul, SFATURI de aur. Nu PURTA asta asupra ta! Nici nu îți imaginezi ce rău poate face!

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos. Cu toate că este grec, românii au o mare evlavie față de el.

Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924. În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinţei sale.

Părintele Paisie este cunoscut pentru sfaturile pe care le-a dat de-a lungul vieții, oamenilor care veneau la el să-și găsească liniștea și pacea sufletească.

Despre băieții care se comportă ca fetele

„Odată, ca să-l încurce pe înţeleptul Solomon, i-au adus înainte un grup de băieţi şi un alt grup de fete, la fel îmbrăcaţi întru toate, ca să-i deosebească. Acela i-a trimis la o cişmea şi i-a pus să se spele. După felul cum se spălau i-a deosebit; fetele aruncau cu grijă şi cu sfială apa pe faţă, în timp ce băieţii o aruncau cu vioiciune şi făceau zgomot din lovirea feţei lor cu palmele.

Astăzi băieţii au imitat atât de mult femeile, încât de multe ori nu se deosebesc de ele. Mai demult puteai distinge bărbatul de femeie de la cinci sute de metri. Acum de multe ori nici de aproape nu îţi poţi da seama ce este. Nu-ţi dai seama ce este, femeie sau bărbat. De aceea proorocia spune că va veni vremea când oamenii nu se vor putea distinge; bărbatul nu se va deosebi de femeie.”

Despre tinerii care au părul lung

„Trebuie să ştii cum să le spui. Nu încep să spun: „În felul acesta veniţi? Nu vă e ruşine? Nu cinstiţi acest loc sfânt!”. Ci le spun: „Bre, voinicilor, voi cu acest păr va necinstiţi bărbăția voastră. Dacă aţi vedea un ofiţer în Omonia că umblă cu o geantă femeiască cum vi s-ar părea? Se potriveşte, măi copile? Trebuie să-l tăiem!”. Şi-i tund. Ştiţi cât păr adun?

Câteodată, dacă vreunul se împotriveşte şi începe să întrebe: „De ce, etc.”, îi spun: „Ce, de ce? Nu sunt călugăr? Fac călugării. Asta e treaba mea”. Totul este modul cum le spui. Încep să râdă şi după aceea îi tund. Nu schimb numele. Numai pe unul l-am numit Axion Estin, pentru că în ceasul acela treceau pe acolo cu icoana Axion Estin. Dacă aţi şti cât se bucura părinţii atunci când îi tund pe copiii. Știți câte binecuvântări primesc de la părinți, de la mame? Numai pentru aceasta mă va ierta Dumnezeu!…”

Despre tinerii care poartă cercel într-o singură ureche

„Anarhiştii sunt cei care poartă un cercel. Un cercel în ureche este simbolul anarhiei. Nu-l pun aşa din pricina afemeierii; îşi găuresc urechea şi-l pun ca semn de împotrivire. A venit un tânăr cu tatăl lui la Colibă. Era de 22 de ani cu păr lung, barbă şi un cercel în ureche. „Nu se potriveşte, îi spun. Mulţi vă iau în nume de rău. Eu însă nu. Oamenii nu ştiu că sunteți anarhişti şi vă iau în nume de rău”. L-a scos după aceea şi mi l-a dat. Era de aur. „Dă-l unui aurar, ca să-ţi facă o cruciuliţă”, îi spun.”

Despre tinerii care poartă cercel în nas

„Aceasta înseamnă că diavolul le-a pus inel în nas, numai căpăstrul nu se vede… Sunt unii care poartă la gât lanţuri lungi de aur. L-am săpunit bine pe unul! I le-am scos şi apoi i-am spus: „Să le dai la un orfan sau să le dai mamei tale ca să le dea la vreun sărac”. După ce îl aduc la socoteală, îmi spune: „Ce să fac?” „Să începi, îi spun, prin a purta o cruciuliţă cu un singur lănţişor”.

Bărbaţi şi poartă aurării! Şi au nişte lanţuri lungi de aur, câte două – trei rânduri, lucru pe care nici prinţesele nu-l fac. Îşi pun lanţuri la gât ca să îi vadă ceilalţi şi apoi vin să-şi spună problema. Dar problema acolo este! Unii ca aceştia merită canon! Unora li le iau, altora le spun să le dea milostenie ei singuri. Au pierdut măsura. Au devenit oameni de nimic.”

Despre tinerii care poartă medalioane cu zodii

„Alţii îşi poartă zodia la gât. Îl întreb pe unul: „Ce-i aceasta? Pentru prima dată o văd”. „Este zodia mea”, îmi spune. Iar eu credeam că este o iconiţă cu Maica Domnului. „Bine, dar sunteţi animale de purtaţi zodii?”, îl întreb. Toane! Neorânduială lăuntrică răbufneşte în afară. Să facem multă rugăciune ca Dumnezeu să lumineze tineretul, ca să se păstreze puţin aluat.”

Sursa: „Cuvinte duhovnicești”, Vol.1, „Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”