Războiul din Ucraina și impactul asupra țărilor din jurul Mării Negre. Cum este văzut conflictul de specialiștii români

Potrivit informațiilor oferite de către Dna Alina Achim-Inayeh, acest război a depășit încă de la început granițele unui război local, convențional, fiind așadar un război mult mai larg, care se desfășoară pe mai multe fronturi: militar, economic, informațional și de valori. Atât Rusia, cât și Ucraina par dispuse să continue acest conflict, fiecare urmărindu-și interesul național. Dacă Rusia se concentrează pe estul Ucrainei și partea sudică, Zelenski încearcă să obțină din negocieri cât mai mult posibil, după o serie de evenimente care îndepărtează o posibilă aderare a Ucrainei la NATO.

După cum afirmă și Ioana Constantin-Bercean, războiul s-a transformat în unul de uzură, și este posibil ca Rusia să forțeze o victorie până pe data de 9 mai, pentru o întărire a popularității în interiorul statului.

Război între Moscova și Occident sau război între Rusia și Ucraina?

Chiar dacă suntem înclinați să credem că acest război este doar unul local, pe plan militar, conflictul afectează lumea într-un mod nevăzut. Dl. Profesor Dan Dungaciu, aduce în discuție și influența asupra Mării Negre, și mai ales Turcia:

„Este un război care nu a schimbat doar realitatea emoțională și geografică, dar chiar și conceptele, modul nostru de a vedea lucrurile. Una este să trăiești într-o lume în care crezi că realitatea este formată din state, actori suverani care operează cu concepte precum suveranitate, drept internațional, ONU, că am fi cu toții egali pentru că aparținem unor organizații, instituții și respectăm legile și va fi pace, dar alta este ceea ce gândesc alții.

În acest sens, lucrurile se schimbă, pentru că unii actori, ca Rusia, chiar și Iranul, Turcia, China încep să gândească altfel, iar vecinii pentru aceste tipuri de state sunt ca un fel de provincii frontaliere, zone care trebuie militarizate sau demilitarizate în funcție de interese. Toate mitologiile imperiale reapar la suprafață, Turcia se duce în Siria ca să „îndrepte” pretinse nedreptăți istorice din vremea Trataului de la Sevres. Acesta nu este modul deexprimare al națiunilor, este modul de acțiune al imperiilor: imperiile vorbesc despre sfere de influență, imperiile vorbesc despre echilibrele de putere, iar războiul din Ucraina la asta va duce.

În ceea ce privește China, Drumul Mătăsii e de fapt un joc de putere, dincolo de latura economică, iar Turcia se duce în Siria, joacă și în Azerbaidjan și în Caucaz, se implică energic în vecinătățile ei. Comportament mai degrabă de imperiu decât de stat național, comportament altfel decât cu ce eram obișnuiți, iar aceasta ar putea fi lumea în care vom intra.

Trebuie să schimbăm geografia conceptuală cu care operăm, susține dl Dungaciu.

Războiul din Ucraina se va tranșa pe baza sferelor de influență, pe baza echilibrului de putere, lucruri care țin mai mult de portofoliile geopoliticii sfârșitului secolului XIX- începutul secolului XX, nu pe baza suveranității, autonomiei Ucrainei!

Alina Achim-Inayeh punctează un lucru interesant, și anume că avem într-adevăr mari mișcări și la nivel internațional, ale marilor puteri, dar sunt mișcări mari chiar și în interiorul marilor actori – de exemplu alegerile care vor urma în SUA, care pot influența relațiile transatlantice, alegerile din Franța, iar mișcările mari politice din Franța, Germania pot influența și felul în care va merge UE.

În ceea ce privește Turcia, avem o revenire la politica lor externă „zero probleme cu vecinii” (enunțată mai demult de Ahmet Davutoglu, considerat de unii drept creierul din spatele doctrinei neo-otomaniste, de nostalgie imperială, de la liniile căreia totuși Recep Erdogan se îndepărtase pe alocuri, în special din cauza autoritarismului său). Turcia, care la un moment dat reușise să-și antagonizeze toți vecinii, acum a dus eforturi de refacere a relațiilor cu Israelul, Arabia Saudită. Îi dă dreptate domnului Dungaciu, arătând totuși că politica externă a Turciei nu este o simplă politică externă, ci este tot un mod de a vedea politica externă mai degrabă imperial.

Ioana Constantin-Bercean. Turcia este foarte importantă și prin simpla sa poziționare la intersecția Est-Vest, Nord-Sud, iar războiul din Ucraina a picat într-un moment bun pentru ea, pentru că intrase într-un con de umbră la nivel internațional, ceea ce nu îi convine. De asemenea, înaintea războiului, Turcia intrase în conflict și cu SUA și urma să fie sancționată pentru că achiziționase sistemele de rachete S-400 de la Rusia. Un alt aspect important este că anul viitor vor fi alegeri prezidențiale în Turcia – conflictul îi dă lui Erdogan o șansă bună. Turcia este și într-un ușor declin economic, popularitatea lui Erdogan este în descreștere. El este văzut drept un Atatürk anti-Atatürk. Viziunea lui despre Turcia este opusă felului în care o vedea Atatürk. Medierea între Ucraina și Rusia îl poate aduce din nou în prim-plan, Turcia a reluat chiar și tema intrării în UE.

Dl Claudiu Lucaci îl roagă pe dl Profesor Dungaciu să dezvolte și rolul pe care Turcia îl are de control al strâmtorilor dintre Marea Neagră și Marea Mediterană, importante pentru Europa și Rusia. Poate controla atât navele militare NATO, cât și cele rusești care vor să treacă prin Bosfor și Dardanele.

Dl Prof. Dungaciu punctează că tot ce face și va face Turcia nu va fi nici pentru NATO, Rusia, SUA sau alții, ci va fi doar pentru ea, Turcia nu și-a schimbat scopurile, ci doar strategiile.

România și rolul asumat în cadrul conflictului din Ucraina!

Încă de la începutul discuției, Dl Claudiu Lucaci observă că România pare în aceste momente doar un membru NATO, care nu joacă nici măcar regional un rol mai important, fiind alte țări mult mai implicate, mult mai vocale decât România pe flancul estic.

România este doar un membru NATO, nu își proiectează deloc interesele, pare că nu și-a făcut nici măcar un proces de reflecția asupra intereselor, vulnerabilităților sau liniilor roșii ale noastre în acest context.

România joacă deosebit de modest și foarte limitat strategic. Pare să nu preocupe deloc nici felul în care merg lucrurile cu Republica Moldova sau minoritățile românești dimprejur, toate par că merg în virtutea inerției, iar noi nu jucăm deloc nici la Marea Neagră, chiar dacă situația este complicată acolo.

În termeni de securitate, NATO va fi mult mai atent la flancul estic. În termeni economici, dacă vrem să vedem unde este interesul american, ne uităm la bani, iar banii care s-au pus sunt aproape irelevanți pentru această zonă.

Dna Alina Achim-Inayeh spune că începe să creadă că nu este vorba despre discreție, ci că pare o lipsă completă de viziune. Susține la rândul dânsei ceea ce a spus și dl Dungaciu, respectiv că eficiența unui proiect de țară se vede și în investiții – atâta timp cât SUA, partenerul strategic, investește foarte puțin spre deloc în România, partea economică a parteneriatului este foarte puțin importantă, iar asta spune ceva despre cât de slab joacă România această carte foarte importantă…

Criza din Ucraina poate oferi oportunități României, de exemplu Ucraina și Rusia ofereau 60% din exporturile de grâu din lume. România ar putea duce discuții ca să suplinească o parte din aceste exporturi. România ar trebui să fie o voce mai importantă la Marea Neagră, ar trebui să aibă o reacție mai fermă la unele planuri și strategii care nu sunt în interesul statului nostru.

Dl Dan Dungaciu își exprimă speranța că România are un plan strategic pentru Portul Constanța, care este în acest context cea mai mare oportunitate a României, pentru că porturile Ucrainei sunt blocate. Deși aici sunt probleme cu conexiunile logistice, putem totuși schimba destinația unor fonduri PNNR, pentru că s-a schimbat contextul, o oportunitate pe care am putea să o folosim, să îi investim într-un proiect pentru Portul Constanța. Acesta devine tot mai aglomerat chiar în aceste zile.

Proiect derulat de LARICS în parteneriat cu GMF România.

A consemnat Matei Blănaru, cercetător la CSSR/ISPRI.

Întreaga conferință poate fi vizionată accesând înregistrarea de mai jos.