Diverse

Sânzienele „amuţesc cucul”, iar „Cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”

Sânzienele „amuţesc cucul”, iar „Cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”
realitatea.net

Azi sunt Sânzienele. „Cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”…..se spune despre Sânziene.

Se spune că Sânzienele „amuţesc cucul”(el cântă prima oară de Blagoveştenie, de la echinocțiul de primăvară-cam pe 25 Martie- şi continuă să cânte timp de 3 luni şi apoi, brusc, spre sfârşitul lunii iunie, în perioada solstiţiului de vară, cântecul cucului încetează).

Cântatul cucului (se spune), dezvăluie oamenilor cât mai au de trăit şi, fiindcă numai Dumnezeu ştie cât îi e dat omului să trăiască, Sânzienele îi iau cântul.

De asemenea, se mai spune despre ele că-i ajută pe oameni să se tămăduiască, să-şi găsească perechea sau să afle viitorul recoltei.

Sânzienele sau Drăgaica este:

  • singura sărbătoare păgână pe care tradiţia populară sătească o sărbătoreşte la solstițiu de vară, regăsind-o şi în calendarul creştin ortodox, pe data de 24 iunie.
  • e şi o sărbătoare a dragostei, solară şi lunară în acelaşi timp.

La solstiţiu, soarele dansează pe cer, iar jos, pe pământ, un alt dans se naşte: dansul Sânzienelor (care are loc în  noaptea de 23 spre 24 iunie, când Sânzienele îndeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii săi).

Ceea ce este sus este şi jos… În această zi de cumpănă între 2 mari intervale ale timpului, în sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protecţie, pentru tămăduire.

Ritualurile au loc:

  • în zori,
  • în plină zi, sub lumina şi focul astrului dătător de viaţă,
  • pe înserate, în taina nopţii, sub lumina clară a lunii.

Sărbătoarea Sânzienelor stă:

  • atât sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale: izvoarele din păduri, în care se scaldă oamenii în zori pentru sănătate şi frumuseţe; roua, apa de flori, în care se „îmbăiază”, asemenea nimfelor, fetele şi femeile tinere, pentru a primi frumuseţe şi iubire;
  • cât și sub semnul Soarelui, Yang, care apare şi el în focurile de Sânziene, ce sunt aprinse pe dealuri, în făcliile pe care flăcăii le rotesc în sensul mişcării Soarelui, pentru purificare şi protecţie.

Nopatea de Sânziene este una magică, în care orice este posibil şi despre care unii spun că exact la miezul nopţii, “se deschid cerurile” și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. În acea noapte mirifică se pare că cei simpli, cu inima curată, au acces la taine, potrivit evolutiespirituala.ro

Originea  numelui acestei sărbători

Unele surse spun că numele vine de la Santa Diana, zeiţa romană a vânătorii şi pădurilor; altele spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce şi suav – sânzienele.

Sub ce denumiri mai sunt cunoscute Sânzienele

Li se mai spune Frumoasele, Zânele, iar în sudul ţării – Drăgaicele.

Spre deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele.

Când începe, de fapt, sărbătoarea de Sânziene

Sărbătoarea de Sânziene ține o noapte şi o zi şi începe la asfinţitul zilei de 23 iunie, când fetele şi feciorii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe înmiresmate. Când sunt gata, începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii (flăcăi şi fete) împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apără oamenii şi odihnesc morţii.

Ritualuri de Sânziene

Apoi, cu veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte.

Ulterior, sărbătoarea continuă cu „noaptea focurilor” şi a „făcliei de Sânziene”. Flăcăii poartă torţe, făclii aprinse, aprind focuri, spectacolul fiind mirific. Se sare peste foc, apoi se scaldă-n râu perechi-perechi fiindcă e sărbătoarea dragostei.

Nevestele tinere se scaldă-n roua sânzienelor pentru a „purcede grele”, adică pentru a avea copii şi pentru ca aceştia să fie frumoşi şi sănătoşi. Se întorc în sat târziu, obosiţi dar bucuroşi!

Înainte de a se culca:

  • fetele mari pun sub pernă flori de sânziene pentru a-şi visa alesul,
  • bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene pentru că Sânzienele „îţi iau durerea”,
  • fetele îşi pun în sân aceleaşi flori pentru a mirosi frumos.

În dimineaţa de 24 iunie, încă o dată se scaldă-n rouă, îşi pun flori în păr şi pleacă să culeagă ierburile de leac care, culese în ziua de Sânziene, sunt considerate cele mai tămăduitoare.

În tradiţia creştin ortodoxă, 24 iunie este ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, eveniment ce pregăteşte minunea Naşterii Mântuitorului dintr-o fecioară.