Savantul care a dus faima României în lume, fiind și primul român care a explorat Antarctica

Una dintre marile personalităţi ale neamului nostru a fost și primul român care a păşit în Antarctica, în cadrul unei expediţii internaţionale în urma căreia savantul român a realizat un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor şi a pinguinilor.

Pentru meritele sale profesionale excepţionale a fost ales membru al Academiei Române şi a fost, timp de patru ani, preşedinte al acestui înalt for ştiinţific.

Astfel, primul explorator român în Antarctica a fost biologul Emil Racoviţă. Acesta s-a născut la Iași, în data de 15 noiembrie 1868. Tatăl său, Gheorghe Racoviță (1839-1913), era magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, iar mama sa, Eufrosina Al. Racoviță (născută Stamatopol) era o talentată pianistă. A avut un frate, Alexandru Racoviță și o soră, Margareta Racoviță.

La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății Zoologice din Franța.

În anul 1897 a fost recomandat să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache (ofițer de marina și explorator polar belgian).

Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei.

În apropierea Țării Palmer din Antarctida, expediționarii au descoperit o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au întreprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate (printre care „Essai sur les problèmes biospéologiques” (1907), „Speologia” (1927) şi „Evoluţia şi problemele ei” (1929)), reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc.

Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată. Emil Racoviță a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc.

Activitatea profesională a savantului român

• Emil Racoviţă (15 noiembrie 1868, Iaşi – 17 noiembrie 1947, Cluj-Napoca) a fost fondatorul biospeologiei, biolog şi speolog, explorator şi academician.
• Emil Racoviţă a fost membru titular al Academiei Române din anul 1920, preşedinte al Academiei între 1926 şi 1929 şi profesor la Universitatea din Cluj (1920-1947).
• La vârsta de numai 25 de ani, în 1893, a fost ales membru al Societăţii zoologice din Franţa. A fost director adjunct al staţiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franţa), director adjunct al laboratorului de anatomie comparată de la Sorbona şi codirector al revistei internaţionale Archives de zoologie expérimentale et générale. În lucrarea „Essai sur les problèmes biospéologiques” din 1907, Emil Racoviţă a pus bazele unei noi ştiinţe – biospeologia.
• În calitate de naturalist, Emil Racoviță a participat în calitate de naturalist, împreună cu Roald Amundsen, Frederick Cook, Antoine Dobrowolski şi Henryk Arctowski la expediţia în Antarctica cu nava „Belgica” (1897-1899), sub conducerea lui Adrien de Gerlache. În timpul acestei expediţii, Emil Racoviţă, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, a adunat un bogat material ştiinţific botanic şi zoologic, care a constituit ulterior obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. În urma acestei expediţii, savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice.
• A înfiinţat în 1920, la Universitatea din Cluj, primul institut de speologie din lume, crearea acestui institut fiind consfinţită printr-o lege specială promulgată pe 26 aprilie 1920. În cadrul acestui nou institut, Emil Racoviţă a predat primul curs de biologie generală din România. Pentru început, institutul de speologie de la Cluj a funcţionat ca parte componentă a Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, reprezentând cadrul oficial în care fondatorul său a mutat şi sediul Societăţii Ştiinţifice „Biospeologica”, pe care o întemeiase în 1907, ca instrument internaţional de coordonare a activităţii tuturor zoologilor interesaţi de studiul faunei subterane.

Mare iubitor al naturii, Emil Racoviţă a fost unul dintre iniţiatorii ocrotirii monumentelor naturii din România.

Ce a rămas în urma savantului Emil Racoviță

Institutul de speologie de la Cluj a fost reorganizat în 1960, trecând sub egida Academiei Române şi primind numele de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”.

De asemenea, în cinstea cunoscutului speolog au fost numite:

• nava oceanografică românească „Emil Racoviţă”
• cea mai mare peșteră din Republica Moldova.

Totodată, unui grup de trei insule în Golful Wilhelmina li s-a dat în 1958 numele savantului român, ca recunoaștere pe plan internațional a meritelor sale științifice, potrivit wikipedia.org.

Emil Racoviță apare în prima fotografie subacvatică ce s-a păstrat până astăzi, realizată de fotograful francez Louis Marie Auguste Boutan în anul 1899.

În fotografie, savantul român ţine în mână o plachetă pe care este inscripţionat ,,Photographie Sous marine” (,,Fotografie subacvatică”). Dacă priviţi atent, vă puteţi da seama că placheta este ţinută invers, savantul nesesizând acest lucru deoarece era foarte entuziasmat de faptul că era martorul unui moment istoric, scrie descopera.ro.