Diverse

Construit în România,cel mai mare camion electric din lume,cu două pedale de frână și două rezervoare,a fost vândut în Australia

Construit în România,cel mai mare camion electric din lume,cu două pedale de frână și două rezervoare,a fost vândut în Australia
youtube.com

”Era atât de mare încât câteodată, când ploua și se strângea apă în benă, ziceai că-i bazin de înot”.

În momentul în care s-a apucat să reconstruiască România, să dezvolte investiții majore precum Canalul Dunăre – Marea Neagră, Centrala Nucleară de la Cernavodă, să construiască fabrici și cartiere de locuințe, Nicolae Ceaușescu a realizat că are nevoie și de utilaje tot mai mari și mai performante.

Punerea în operă a gigantului camion a durat 10 ani

Iar printre acestea s-a aflat și celebrul DAC 120 DE, unul dintre cele mai mari camioane construite vreodată în lume. Dar abia după zece ani de studii și proiecte, autobasculanta DAC 120 DE a devenit realitate.

FOTO cotidianul.md

Autobasculanta era inspirată din la fel de celebru camionul american Lectra Haul

Fostul conducător al României, Nicolae Ceaușescu a cumpărat un astfel de exemplar, iar inginerii români l-au demontat și, bucată cu bucată, au încercat să folosească tot ce era mai bun.

Construit la Steagul Roşu Brașov, camionul era unul cu adevărat impresionant. Acesta se caracteriza prin:

  • înălțimea de 5,4 metri,
  • lungimea de 10 metri,
  • greutatea de 90 de tone cu bena goală.

Diametrul roților era de 3,2 metri, iar  pneurile erau unele  speciale (Michelin), care costau 10.000 dolari bucata.

FOTO gadgetreport.ro

De unde provine denumirea camionului

Numele acestui camion gigant nu a fost ales întâmplător, deoarece fiecare parte componentă a denumirii sale are o anumită semnificație, respectiv:

  • DAC era brandul de camioane al constructorului brașovean Steagul Roșu (redenumit Roman Brașov în 1990),
  • 120 reprezenta încărcătură maximă a basculantei exprimată în tone,
  • DE sugera natura sistemului de propulsie: diesel-electric.

 Gigantul camion folosea o propulsie similară celei de azi

Camionul folosea propulsie electrică, dezvoltată la Electroputere Craiova. Aceasta era o tehnologie similară cu cea întâlnită azi la mașinile Toyota Prius, având amplasate în roțile de pe puntea de spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului „DAC 120 DE” să ruleze cu 70 km/oră gol și cu 55 km/oră încărcat la 120 de tone.

Ca idee, camionul avea nevoie de un generator diesel-electric care dezvolta 1200 volți. Iar pentru a asigura propulsia, DAC 120 DE avea două rezervoare de 1.600 litri fiecare, care îi asigurau o autonomie de 24 de ore din 24, timp de o săptămână.

Întreaga parte de servodirecție, servofrână hidraulica, aerul condiționat și scaunul cu amortizor erau importate din Occident.

Camionul avea două pedale de frână

Acest camion era prevăzut cu două pedale de frână:

  • O frână de securitate, pentru blocarea completă a roților,
  • O frână dinamică bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice.

Inginerul Adrian Novac  a explicat următoarele: „Suspensiile obișnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântărește camionul plin, ei le-au făcut din niște pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi și introduse într-un cilindru, amortizarea șocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de șase ani, din ’82 până în ’88, ca să ajungem la o rețetă de pastilă de cauciuc fiabilă pentru un asemenea tip de amortizor”.

Umflatul unei singure roți de 3,2 metri în diametru era ceva inedit întrucât procesul dura o jumătate de oră, cu o instalație de debit mare, iar presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape zece atmosfere.

De asemenea, inginerul Adrian Novac a mai precizat:

  • „Ca să poți ajunge la cabină, amplasată la înălțimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustradă și urcai treptele ca și cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteau cu aparatura ingineri, când făceau probe, privind tensiunile din șasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare, etc. Acolo era răcoare, că erau bine protejați de soare sub cozorocul benei.”
  • „Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scara de cel puțin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua și se strângea apă în benă, ziceai că-i bazin de înot”.

Dar câte camioane gigant au fost produse

În ciuda performanţelor incredibile oferite de acest camion, nu s-a construit foarte multe. Au fost produse, în total, doar 20 de astfel de exemplare:

  • 15 la Steagul Roşu, Brașov
  • cinci la uzina Mecanică Mârșa (județul Sibiu).

Un număr de opt camioane gigant au ajuns la mina de cupru de la Roșia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar alte câteva la Canalul Dunăre Marea Neagră şi mina de sulf de la Călimani. Iar ultimul exemplar a fost produs în anul 1991.

Câteva exemplare de camioane au ajuns în Australia

Remarcabil este faptul că cinci exemplare DAC 120 DE, realizate la Sibiu, au fost exportate în Australia, acolo unde au fost vândute cu numai 300.000 de dolari, fiind exploatate pentru extracţia miniereului feros.

Preţul mic, de trei ori mai mic decât cel la modelului rival din SUA, a determinat australienii de la „Mc Caimy Monster Pilbara” să mai comande şi alte exemplare, produse, iar apoi reasamblate în Australia, potrivit gadgetreport.ro

Potrivit celor declarate de inginerul Adrian Novac,  „Mârșa Sibiu oferise garanție pentru 1.200 de ore de exploatare, așa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special ca piese de schimb”.