Culinar

Italia, steagul național și pizza Margherita

Italia, steagul național și pizza Margherita
pixabay.com

„ Pizza Margherita ” a fost inventată în onoarea Reginei Italiei, Margherita de Savoia și a unificării Italiei

În Italia, bucătăria acestei țări este cunoscută pentru varietatea de rețete si preparate delicioase, însă regina mesei este pizza.

Povestea pizzei

Pizza a devenit un adevărat simbol pentru Italia, fie că are blat gros și fraged, ori subțire și crocant.

Potrivit legendei, pizza a fost inventată la Napoli de brutarul Raffaele Esposito, în secolul al XVIII-lea, când la masa lui s-a așezat însăși regina Margherita de Savoia, soția regelui Umberto I.

Pentru regină, bucătarul a pregătit 3 preparate diferite, toate având la bază un blat de pâine copt bine la cuptor:

  • Primul preparat se baza pe untură, busuioc, brânză pecorino și piper
  • Al doilea preparate conținea roșii, hamsii, usturoi, oregano și ulei
  • Al treilea preparat, care mai târziu urma să fie numit Pizza Margherita, a avut la bază roșii, mozzarella și busuioc, un omagiu adus culorilor de pe drapelul italian.

Din cele 3 preparate, Pizza Margarita i-a plăcut atât de mult reginei încât ar fi scris o scrisoare de mulțumire bucătarului, iar rețeta preparatului a fost dusă mai departe pe tot cuprinsul Italiei și nu numai.

În ceea ce privește învenția pizzei, nimeni nu știe, până în prezent, cine a inventat-o.

Deși cultura meditareană are variante incipiente înrădăcinate în dieta lor, variante similare au fost descoperite și în Egipt, Babilon și Imperiul Persan, citează observatornews.ro.

Totodată, documentele străvechi arată că și în Grecia Antică oamenii mâncau o pâine rotundă și plată, deasupra căreia puneau diferite condimente și ingrediente.

Dar teoria că pizza are origini mediteraneene este infirmată și de etnografii scandinavi care susțin că pizza modernă provine din pâinea cu pește și legume, pe care o mâncau marinarii din nord încă din timpuri străvechi.

De la ce derivă cuvântul ”pizza”

Potrivit unora, cuvântul “pizza” derivă din:

  • latinescul „picea”, care descrie coacerea pâinii în cuptor

sau

  • cuvântul italian „pizzicare” (însemnând „a trage”), referindu-se la faptul că pizza este trasă afară din cuptor.

Probabil, precursorul pizzei a fost “focaccia”, o altă specialitate italiană sub forma unei pâini turtite pe care romanii antici o numeau panis focacius. “Focaccia” era servită în mod tradițional cu diverse topping-uri, de regulă condimente și plante aromatice, pentru a-i îmbunătăți gustul.

Această specialitate de pâine, “focaccia”, s-a transformat în “pizza” în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii, când au fost de aduse din Lumea Nouă roșiile.

 Unde a fost deschisă prima pizzeria din lume

La început pizza era o mâncare de stradă pe care o puteai cumpăra de la vânzătorii ambulanți. Apoi, în secolul al XIX-lea ar fi apărut pizzeriile de tip restaurant. Așa cum era de așteptat, italienii susțin că prima pizzerie din lume s-a deschis la Napoli, în  anul 1830, sub denumirea  “L’Antica Pizzeria Port’Alba”, un local care funcționează în ziua de astăzi și care își urmărește istoria până la 1738, când era doar un stand de mâncare de stradă.

Ulterior, pizza a cucerit gusturile și s-a răspândit dincolo de granițele orașului Napoli, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, dar a ajuns faimoasă mai târziu, și asta grație imigranților italieni din Statele Unite, unde, se pare că prima pizzerie s-a deschis în New York, în anul 1905 și a fost urmată de alte localuri înființate de imigranți în toate marile orașe americane.

Răspândirea pizzei în lume

În epoca turismului de masă, după al doilea Război Mondial, delicioasa pizza a fost descoperită și de alte popoare.

Ulterior, italienii au inventat „Asociaţia Pizzei Napolitane Veridice”, care are reguli stricte în ceea ce priveşte pregătirea unei pizza autentic napolitană.

Conform manualului:

  • pizza trebuie coaptă într-un cuptor cu lemne boltit,
  • aluatul trebuie frământat şi aplatizat manual, fără folosirea unor instrumente,
  • diametrul pizzei nu trebuie să depăşească 35 de centimetri, respectiv aluatul nu poate fi mai gros de 1/3 cm în mijloc.

De asemenea, de pe această ”pâine” specială nu au cum să lipsească uleiul de măsline, busuiocul, mozzarella, parmiggiano sau roșiile.

În prezent, există o multitudine de sortimente de pizza (cu șuncă, fructe de mare și chiar ananas),dar dintre toate, rețeta clasică, de la pizza Margherita, rămâne preferata italienilor.