Prima mare diferență între Paștele catolic și cel ortodox constă în data la care este sărbătorit. Motivul acestei diferențe este că Biserica occidentală urmează vechiul calendar iulian, în timp ce Biserica Ortodoxă folosește calendarul gregorian.
Diferențe între Paștele catolic și cel ortodox. Motivul pentru care catolicii sărbătoresc Paștele mai devreme
Paștele comemorează învierea lui Iisus Hristos, astfel că este cea mai importantă sărbătoare creștină și celebrată cu multă bucurie de milioane de oameni din întreaga lume. În Vinerea Mare, Iisus Hristos a fost răstignit. Trupul său a fost dat jos de pe cruce, iar apoi a fost îngropat într-o peșteră a cărei intrare a fost păzită și acoperită cu o piatră uriașă pentru ca trupul să nu fie furat.
Cea mai veche celebrare documentată a Paștelui datează din secolul al II-lea, deși comemorarea Învierii Domnului a avut loc cel mai probabil mult mai devreme. Potrivit informațiilor oferite de historia.ro, singura regulă care stabilește data Paștelui a fost stabilită la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea: Sărbătoarea Învierii Domnului (popular Paște) va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară. Deci cu alte cuvinte există 3 coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic-luna plină-și echinocțiul de primăvară-21 Martie. Așadar, niciodată Paștele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după acest eveniment se organizează sărbătoarea pascală.
Există și o singură excepție de la această regulă majoră, și anume: dacă această duminică se suprapune Paştelor evreiesc (14 Nisan – a şaptea lună a anului ecleziastic şi prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.
Calendarul iulian și calendarul gregorian
De-a lungul istoriei omenirii, au fost folosite mai multe tipuri de calendare: lunare, solare sau lunaro-solare. Obiceiul calculării anului eclezial, începând cu prima zi de toamnă, vine din antichitate, unde existau două sisteme de determinare a timpului unui an: unul al egiptenilor de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect si altul al romanilor de 355 zile.
Cu toate acestea, rămânea anual o diferență de timp, de zece zile, între aceste două sisteme. În aceste condiții era necesară îndreptarea și punerea lor în acord cu calendarul ceresc. Cel care a avut această idee a fost astronomul egiptean Sosigene, în anul 46 i.d.H. , pe vremea împăratului Iulius Cezar, de aceea a fost numit „Calendarul Iulian”, fiind si primul calendar al omenirii. După acest calendar a mers apoi întreaga creștinătate timp de 15 secole. Și tot de Calendarul Iulian s-a folosit si Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) pentru calcularea datei Sfintelor Paști, alegând ziua de 21 martie, zi care, la acel moment, corespundea cu echinocțiul de primăvară.
Totuși calendarul introdus de Iulius Cezar avea o problemă, mai bine zis o imperfecțiune, de care se pare că acesta era conștient: era mai scurt cu 11 minute decât anul astronomic. Cu alte cuvinte, această diferență, văzută ca minoră în acel moment, ducea la acumularea unei zile diferență în 128 de ani.
Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian.
Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul XX și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Totuși, la Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit pentru a aduce Bisericile ortodoxe mai aproape de calendarul solar-laic folosit în întreaga lume. Acest calendar iulian revizuit seamănă destul de mult cu cel gregorian, însă el a fost aprobat doar de o parte dintre Bisericile Otordoxe:Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963). Discuțiile din 1923 au insistat în primul rând pe libertatea de adoptare a acestei reviziuri a calendarului de către fiecare biserica ortodoxă în parte când va crede de cuviință. Din acest motiv în prezent mai sunt câteva biserici care nu au întrebat calendarul iulian Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucrainiană și calendariștii vechi greci.
Biserica Ortodoxă Română, folosește, în prezent, un dublu calendar: Calendarul Iulian, îndreptat la Constantinopol, pentru sărbătorile cu dată fixă, și Calendarul vechi neîndreptat, pentru sărbătorile Sfintelor Paști, a cărui dată este însă rotită după stilul nou.
