București, 6 mai 2026 – Piața muncii din România traversează un moment de tensiune maximă. În timp ce costul vieții aliniază așteptările românilor la standardele occidentale, realitatea din teren arată un decalaj profund: jumătate dintre angajați se declară nemulțumiți de venituri, iar teama de instabilitate economică dictează noi strategii de carieră.
Conform celui mai recent studiu Randstad Romania Employer Brand Research 2026, realizat pe un eșantion de peste 4.000 de respondenți, tabloul muncii în România este unul al supraviețuirii, marcat de o presiune salarială net superioară mediei europene.
Radiografia nemulțumirii: Salariul, principala vulnerabilitate
Deși companiile fac eforturi de branding, principala problemă rămâne compensația financiară. Datele sunt grăitoare:
-
51% dintre români consideră că nu sunt plătiți suficient, față de o medie europeană de 42% (unde 58% se declară mulțumiți).
-
67% dintre candidați aleg un angajator strict pe criteriul financiar, procentul urcând la 71% în cazul generațiilor experimentate (X).
28% dintre angajați plănuiesc să plece în următoarele 6 luni, însă mulți fac acest pas din teamă: peste un sfert își caută job de frică să nu fie concediați de la cel actual.
„Salariul continuă să fie un factor esențial, însă nu funcționează izolat. Cultura organizațională și experiența oferită devin elemente care susțin retenția pe termen lung,” explică Dagmara Chudzińska-Matysiak, Country Manager Randstad România.
De ce sunt salariile mici în România? Discrepanța de productivitate
Marea întrebare rămâne: de ce, în ciuda creșterilor economice, salariile din România rămân sub media UE? Răspunsul se află în productivitatea muncii.
Deși angajatul român lucrează adesea mai multe ore decât cel german sau francez, valoarea adăugată generată per oră de muncă este semnificativ mai mică. Motivele sunt structurale:
-
Lipsa investițiilor în tehnologie: Productivitatea scăzută este strâns legată de procesele manuale. Studiul Randstad confirmă acest lucru: românii preferă companiile care oferă tehnologie de ultimă generație, conștienți că aceasta le ușurează munca și îi face mai competitivi.
-
Educația și recalificarea: Deficitul de competențe (skill gap) limitează capacitatea angajaților de a ocupa roluri cu valoare adăugată mare, care permit salarii ridicate.
-
Infrastructura și birocrația: Factori externi care cresc costurile de operare ale firmelor, limitând bugetele de personal.
- Lipsa de implicare: Angajații români nu sunt încă conștienți că lipsa de implicare, vestitul ”tras chiulul”, afectează direct compania și veniturile acesteia, lucru care se reflectă ulterior și în veniturile lui
Topul celor mai doriți angajatori: Cine a câștigat „lupta pentru talente”?
În 2026, profilul angajatorului ideal este dominat de stabilitate și inovație. Microsoft își menține poziția de lider, fiind urmat de companii din sectorul industrial și de servicii care au înțeles că siguranța financiară este cel mai bun instrument de retenție.
Podiumul Atractivității:
-
Microsoft (Lider tehnologic)
-
ZF Lifetec (TRW) (Componente auto)
-
British American Shared Services Europe (Servicii integrate)
Liderii pe sectoare includ nume precum Banca Transilvania (Finanțe), eMAG (Retail), Digi (Telecom) și OMV Petrom (Energie).
Piața muncii este de finită ca fiind în așteptare
Există un decalaj masiv între ceea ce oferă angajatorii acum (siguranța locului de muncă) și ceea ce vor angajații (salarii mari). În timp ce angajatorii se laudă cu stabilitatea, angajații români pun acest criteriu abia pe locul doi, după bani.
Până când România nu va reuși să crească productivitatea prin digitalizare și educație, presiunea salarială va rămâne o „bombă cu ceas”, iar migrația talentelor către piețele vestice va continua să fie o opțiune pentru cei 28% care stau cu bagajele făcute.
