Diverse

Rețetă anti-depresie. S-au consolat după divorț cu o anumită mâncare

Rețetă anti-depresie. S-au consolat după divorț cu o anumită mâncare
Foto: The Guardian

Bee Wilson a fost distrusă când căsnicia ei s-a încheiat brusc, după 22 de ani. Dar consolarea a venit de la chiftele, pâine cu ou și cele mai iubite mâncăruri ale ei, după cum ea însăși mărturisește într-un amplu reportaj, unde este atât autor, cât și personal principal. Ea a găsit refugiul în mâncare, după ce viața a lovit-o direct în stomac, după cum spune chiar ea.

S-au consolat după divorț cu mâncare! Refugiul a venit după ce viața i-a lovit direct în stomac

”Confortul mâncării a salvat sufletul”, așa se confesează Bee, astăzi. Ea a cunoscut și alte patru persoane divorțate, trei femei și un barbat, fiecare având propria poveste și același numitor comun – pasiunea pentru gătit și bucuria de a mânca. Toți s-au refăcut cu mâncare, după ”pierderea” suferită, plecarea omului drag de lângă ei. Grupul de consolare post mariaj se întâlnește periodic, povestesc vrute și nevrute și fac schimb de rețete. Mereu despre mâncarea pe care o preferă, care le place. Poveștile de viață le-au împărtășit lui Bee, care nu  stat mult pe gânduri și a scris atât povestea ei, cât și cea a prietenilor de suferință, pentru publicul larg.

Dar personajul principal rămâne Bee Wilson, protagonista reportajului publicat în The Guardian, care este scris chiar de ea. Bee povestește, cu lacrimi în ochi, că a fost distrusă când căsnicia ei s-a încheiat brusc după 22 de ani. Dar recunoaște că a primit consolarea  de la ”chiftele, pâine cu ou și cele mai iubite mâncăruri ale ei”.

”La o zi după ce soțul meu mi-a spus prima dată că nu mă mai iubește, am făcut o rețetă Nigella de pâine prăjită cu parmezan: bucăți mari de pâine albă înmuiată în ou cu parmezan, muștar dijon și sos Worcestershire, prăjite în unt până la o culoare aurie intensă”. Și de aici a pornit pe drumul de unde nu mai are cale de întoarcere, pentru că aici este pasiune, dar și bucurie.

Ritualul de a sparge ouă este reconfortant

”Oamenii vorbesc despre mâncarea reconfortantă, ca și cum ar fi un fel de răsfăț trivial. Dar acest lucru nu are sens. Adevărata hrană reconfortantă nu este budinca lipicioasă de caramel, într-o noapte confortabilă sau cârnații și piureul, într-o noapte rece și crocantă. Este vorba de arome și texturi profund personale, la care apelezi atunci când viața te-a lovit în stomac. Mâncarea reconfortantă ar trebui să se numească de fapt mâncare post-traumatică. Este ceea ce gătești și mănânci pentru a-ți reaminti că ești în viață atunci când nu ești pe deplin sigur că acest lucru este adevărat. Cel puțin, așa a fost pentru mine”, este de părere Bee.

Gătitul pe timp de pandemie a adus multe beneficii pentru sănătate și a devenit familiar.”Atunci când simți că te prăbușești, gătitul a ceva familiar îți poate aminti de propria competență. Am gătit în multe după-amiezi sumbre, dar doar gătitul timp de luni de zile în timpul pandemiei, în plină criză de inimă, m-a învățat cât de mult poate fi benefic pentru sănătate. Indiferent cât de nefericită fusesem în noaptea precedentă sau cât de mult îmi pierdusem pofta de mâncare, trebuia să mă trezesc și să pregătesc micul dejun pentru fiul meu. Ritualul de a sparge ouăle era reconfortant. Întregul meu corp se simțea adesea tremurat, dar actul de a-i întoarce clătita mi-a dovedit că mâinile mele erau mai stabile decât credeam”.

Despărțirea de soț a venit brusc, fără nicio avertizare prealabilă.”Privind retrospectiv, au existat semne de avertizare. Dar, din nou, atunci când ești împreună de 26 de ani și ai trei copii, este greu să faci diferența între un semn de avertizare și imperfecțiunile normale ale conviețuirii la vârsta a doua. Credeam că suntem în regulă. Cu o săptămână înainte de a pleca, a intrat în grădină și a spus: „Părul tău arată atât de frumos în lumină”. Era în iunie 2020,  iar noi mâncasem mulți sparanghel: leguma lui preferată. Până în săptămâna în care a plecat, fiecare mesaj pe care mi-l trimitea se încheia cu cinci săruturi. După ce a plecat, a scăzut la două. Apoi, în septembrie, a lăsat o scrisoare în care se confesa în legătură cu femeia de care se îndrăgostise și toate săruturile s-au oprit, ca o lumânare care se stinge înainte de a se stinge”.

Bee analizează și azi ce s-a întâmplat, pentru că nu poate șterge, dintr-o dată, cu buretele, tot ce s-a întâmplat. A trebuit să o ia de la zero, cu mici sau mai mari dureri. ”Printre multele suferințe ale despărțirii, una dintre cele mai mici neplăceri a fost aceea de a fi nevoită să gătesc (și să spăl rufele și restul). Mă simțeam ca un copil nevoiaș care voia ca cineva să gătească pentru mine, doar că acum această persoană trebuia să fiu eu. Surpriza, însă, a fost să descopăr că bucătăria era, de fapt, locul în care îmi doream să fiu”.

Ceilalți membri ai grupului, care o susțin pe Bee au și ei poveștile lor. Când se întâlnesc fac schimb de rețete și își împărtășesc unul, altuia viziunile culinare. Dacă nu ar fi existat divorțul, acest grup, plin de pasiune, nici el nu ar fi existat. Deci, și divorțul are și părțile lui bune!