Mărturia unui medic după ce a trecut prin boala COVID-19: „Mi-am rugat colegii să mă omoare”
„M-am rugat să mor, atât de rău mi-a fost, și mă chinuiam atât de mult încât mi-am rugat colegii să mă omoare. Unii au spus că vorbeam așa din cauza lipsei de oxigen la creier, dar de câteva ori le-am și spus ce combinație de medicamente să facă pentru a obține “succesul deplin”, își amintește medicul chirurg Iulian Preda, care coordonează măsurile anti COVID în spitalele din Botoșani.
Iulian Preda, medicul care coordonează măsurile anti COVID în spitalele din Botoșani, este unul dintre nenumărații doctori care luptă vehement cu bătălia anti-Covid.
Acesta susține că autoritățile s-au relaxat mult prea repede în privința pandemiei și că este îngrozitor faptul că mor tineri din cauza acestui virus.
„Această mare relaxare pe mine m-a șocat. Când toată lumea se agita, se pregătea de un nou val, noi ce făceam? În vară, dacă nu mă înșel, erau acele mari probleme în India, se termina oxigenul, nu erau medicamente, iar noi am considerat că e o mare bășcălie. India ar fi trebuit să ne tragă cel mai mare semnal de alarmă și să ne pună în gardă cel mai tare, în sensul de a acumula tot de atunci și de a ne pregăti pentru noul val. Acea relaxare ar fi trebui să ne dea șansa să ne vaccinăm în masă”.
Iulian Preda: ”Am și eu copii acasă, ne-am vaccinat fata de 12 ani”
„De un an de zile spun că vaccinarea nu este un tratament în sine. Nu este un tratament antiviral. Dar vaccinarea în sine este o formulă de apărare, te ajută să treci într-o formă ușoară sau să nu faci deloc boala. Eu am trăit asta pe pielea mea, am fost disperat, m-am gândit la tot felul de chestii, ce aș putea să fac, ce aș putea să iau, ce să îmi administrez, pe cine să sun. Deci singura soluție a fost vaccinul, atât în creierul meu cât și în creierul a miliarde de oameni din lumea întreagă. Sunt alții mai deștepți ca mine, care se ocupă cu asta, doar nu sunt toți nebuni. Am și eu copii acasă, ne-am vaccinat fata de 12 ani. Ani în șir vaccinurile au fost șansa lumii. De la difterie, TBC, până la poliomielită sau hepatită. Interesant este că, pe vremea aia, mulți dintre ăștia care acum au dreptul la libertate, dreptul de a decide, pe vremea aia nu îi întreba nimeni dacă vor să se vaccineze”.
”Pe vremea lui Ceaușescu nu îi întreba nimeni pe părinți dacă vor să își vaccineze copiii”
„Pe vremea lui Ceaușescu nu îi întreba nimeni pe părinți dacă vor să își vaccineze copiii. Când eram aliniați, 4-500 de copii și se dădea vaccinul anti-poliomielitic niciun părinte nu era anunțat că mâine se face vaccinarea. Iar când era în maternitate mama cu copilul, venea domnul doctor și copilul trecea printr-o serie de vaccinuri cu mama de față. Nu că sunteți de acord, nu sunteți de acord, hai să fim serioși. Acum majoritatea celor care protestează și țipă în gura mare împotriva vaccinului și a măștii sunt cei care trăiesc datorită vaccinurilor obligatorii din copilărie. Sau cea mai mare parte a lor. Nu că au avut libertatea de a alege, ci pentru că li s-au făcut acele vaccinuri”, spune Iulian Preda.
Iulian Preda a trecut prin această boală care încă ucide fără milă. El spune că „am trecut prin această boală, era să mor!”. Își ruga colegii să îl omoare, pentru a scăpa de chinuri.
„Eu am trecut prin această boală, era să mor. M-am și plictisit de cât mă dau pe mine exemplu. Mie, tatăl meu, acum șase săptămâni, mi-a spus că nu există Covid. Tatăl meu a văzut live cum arătam, m-a văzut cu -20 kg, m-a văzut pătat, plin de bube, când mă descuamam. Dintr-un bărbat ca un urs am ajuns o vrăbiuță costelivă, din cauza Covid. Ei bine, la un an și ceva de atunci tatăl meu mi-a spus că nu există Covid. A spus că a citit el un studiu din Germania, că sunt niște bacterii, nu e nimic periculos. Ulterior, tata avea să facă la o săptămână Covid, aproape mortal. Acum da, crede că există. Încă ne luptăm să îl aducem pe linia de plutire cu sănătatea”.
”Toți râdeau de mine….„ia uite prostul ăsta, poartă mască!”
„Când m-am întors acasă, după internare, eram în stare să mă cert cu toată lumea, la piață, la cofetărie, la cafenea, pentru că eu intram cu mască, încercam să fiu decent și să respect normele, iar toți râdeau de mine: „ia uite prostul ăsta, poartă mască. A fost și bolnav, are anticorpi și mai poartă și mască”. Scăpasem de moarte și cumva îmi era frică să trăiesc, cum ar veni. Mai am și la mine pe secție câteva asistente care spun că nu le e frică de boală, dar le e frică de vaccin. Ca și cum ai spune nu mi-e frică de decapitare, dar mi-e frică de topor, sau ceva de genul ăsta”, povestește medicul.
Medicul Iulian: ”Mă chinuiam atât de mult încât mi-am rugat colegii să mă omoare”
„Nu doar că m-am gândit, m-am și rugat să mor, atât de rău mi-a fost, și mă chinuiam atât de mult încât mi-am rugat colegii să mă omoare. Unii au spus că vorbeam așa din cauza lipsei de oxigen la creier, dar de câteva ori le-am și spus ce combinație de medicamente să facă pentru a obține “succesul deplin”. Nu m-au lăsat, colegii de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Iași m-au salvat. Am fost pe secția domnului doctor Florin Roșu și apoi la doamna doctor Gabriela Miftode. 12 zile la terapie intensivă, 11 zile cu cortul în cap, absolut îngrozitor. 38 de zile cu totul, iar acum vin unii să îmi spună în față că nu există Covid.
Mi-au spus că m-a plătit PSD să mă dau lovit, că sunt ofițer sub acoperire, că a trebuit să demonstrez ceva, că a trebuit să salvez spitalul de nu știu ce dezonoare, că am vrut să mă odihnesc și mi-am luat liber. Nici nu mai știu câte s-au spus. Anul trecut am fost indignat și furios. Eram un luptător vehement al bătăliei anti-Covid.
Anul ăsta nici măcar nu pot să spun că sunt plictisit. Sunt un personaj matematic rece, care trebuie să îi asculte și pe unii și pe alții, iar dacă-i cert, ar fi o ceartă inutilă. Eu sunt “fan” ceartă, la modul am terminat cearta, iar la final există un profit oarecare, un succes, o idee, o axiomă, care va fi folosită de unul dintre noi. Dar să mă cert așa cu tine și la urmă să îmi dau seama că ne-am certat inutil, că nu am realizat nimic, nici eu, nici tu, bașca am consumat energie sufletească, spirituală, adrenalină, absolut degeaba. E ca și cum ai găti foarte multă mâncare și la urmă nu mănâncă nimeni. Nici măcar nu o arunci, o lași așa, de izbeliște. Este absolut inutil, iar eu nu sunt pentru lucrurile inutile”, a mai spus Iulian Preda.
