Orban, Cîțu și arestul din SUA. Ion Cristoiu este de părere că explicațiile oferite de Ludovic Orban în ceea ce privește originea dezvăluirii potrivit căreia Florin Cîțu a făcut închisoare în SUA după ce a fost prins la volan în stare de ebrietate, nu înlătură suspiciunile că el a plasat-o în presă, ci, din contră, le întărește.
„După ce-am publicat pe cristoiublog.ro despre Scandalul Cîţu arestat în SUA un comentariu cu titlul Dezvăluirea împotriva lui Florin Cîţu îl loveşte pe Ludovic Orban, în care supuneam analizei posibilele efecte ale Cazului, unii cititori m-au bombănit în postările lor (sînt sigur că mulţi au făcut asta în sinea lor), pentru că nu mă indignează fapta lui Cîţu, pentru că nu-l denunţ ca penal şi, mai ales, pentru că nu-i cer demisia.
Despre această situaţie mă văd obligat să reamintesc postura asumată de mine în cei treizeci de ani de comentator zilnic al întîmplărilor interne şi internaţionale. Eu mă consider Istoric al clipei. Şi condiţia de Istoric al clipei e asemănătoare celei de Istoric. Nu o dată am declarat drept motto al activităţii mele rîndurile lui Xenopol din volumul 14 al Istoriei românilor despre cum vrea să abordeze el Domnia lui Cuza pe care a trăit-o cînd era copil. Deşi apropiată în timp, el voia să scrie despre ea ca şi cum ar scrie despre Domnia unui faraon de acum cîteva mii de ani. Cu aceeaşi detaşare superioară. Pentru un Istoric această detaşare nu e prea greu de asumat. Întîmplările despre care scrie Istoricul sînt toate ale trecutului. Istoricul are la dispoziţie nu numai detaşarea, dar şi finalul evenimentelor. Istoricul clipei trebuie să scrie despre întîmplările din jurul lui. Sînt întîmplări care tulbură, care nu te pot lăsa indiferent. E ca şi cum ai fi într-o bărcuţă pe un ocean în furtună. Trebuie un efort uriaş de stăpînire de sine pentru a nu te emoţiona, pentru a-ţi păstra detaşarea cerută de demontarea evenimentelor, pentru a descoperi dincolo de faţadă esenţa.
Sub acest semn am încercat şi voi încerca mai departe să abordez bătălia din PNL
Sunt şi eu de acord că Florin Cîţu ar trebui să demisioneze din punct de vedere moral. Şi nu pentru că a făcut două zile de puşcărie în America acum 20 de ani, ci pentru că a ţinut ascuns acest lucru ani întregi, mai precis de cînd a intrat în politica mare. Chiar şi acum, Florin Cîţu refuză transparenţa. Deşi Gruparea sa îl prezintă ca reprezentantul unui Altfel de Politică, ca mai mult un tehnocrat decît politician, el se comportă ca un politician vechi, care refuză dialogul sincer, statul de vorbă cu Poporul. După ce a recunoscut că aşa s-a întîmplat, Florin Cîţu era dator să ţină o conferinţă de presă dedicată special întîmplării. Ar fi fost o dovadă că nu ascunde nimic, că doar la ceea ce s-a spus pînă acum se rezumă întîmplarea. N-a făcut asta. Şi nu mă miră. Cum nu mă miră nici faptul c-a ascuns. (…)
Continuînd sub acest semn analiza Scandalului voi semnala că joi, 12 august 2021, seara, Tărăboiul a trecut printr-un moment important.
Ludovic Orban şi-a spus punctul de vedere. Iată-l:
Vă spun sincer, ce m-a deranjat la declaraţia domnului Florin Cîţu a fost o uşoară supărare că a fost făcută publică această informaţie. Cel care ar fi trebuit să facă publică această informaţie este Florin Cîţu. Dacă Florin Cîţu este supărat pe cineva ar trebui să fie supărat pe el, pentru că el ar fi trebuit să informeze opinia publică cu privire la această întîmplare din viaţa lui, care este o realitate, s-a întîmplat, face parte din acele părţi din penumbră pe care pot să o aibă mulţi oameni. Cea mai bună cale de a te elibera de astfel de lucruri este să mărturiseşti, să spui tu despre lucrul respectiv. Cum să fie supărat cineva că o astfel de informaţie apare în spaţiul public? Probabilitatea ca o astfel de informaţie să apară în spaţiul public este uriaşă. (…) Politica se bazează pe încredere. Încrederea se bazează pe onestitatea oamenilor care fac politică. Eu sunt într-o situaţie ingrată, vă daţi seama, atunci cînd premierul susţinut de Partidul Naţional Liberal se află într-o astfel de situaţie, imaginea Partidului Naţional Liberal este afectată, vrei, nu vrei, nu poţi să te faci că nu vezi. (…) Normal că ne afectează, ar trebui să avem ochelari de cal să ne facem că nu ne afectează. Iar pe mine mă doare profund.
Din cîte se vede, deşi susţine că nu el sau cineva din tabăra lui a plasat dezvăluirea (chestia cu informaţia de pe site e penibilă), Ludovic Orban foloseşte dezvăluirea în bătălia cu Florin Cîţu. Ar fi fost de aşteptat să anunţe că va renunţa la candidatură dacă se dovedeşte că el a apelat la acest mijloc murdar de luptă. Şi dacă vor fi dovezi că manevra aparţine cuiva din Gruparea sa, el îl va declara pe respectivul în afara susţinătorilor săi. Acest angajament ar fi trebuit imediat justificat prin recunoaşterea adevărului că folosirea mijloacelor murdare în bătălia pentru şefia PNL loveşte grav imaginea partidului şi prin urmare el n-a apelat şi nu va apela niciodată la astfel de mijloace. O asemenea declaraţie ar fi spulberat definitiv suspiciunea că el a dat informaţia.
Ce face Ludovic Orban?
Mai întîi susţine o nerozie. Că informaţia era publică şi prin urmare oricine accesa un anume site o descoperea. Afirmaţia, în loc să înlăture suspiciunile că el e autorul, le întăreşte. Pentru că orice om normal îşi dă seama că Ludovic Orban nu poate crede sincer aşa ceva. După care în loc să trateze dezvăluirea ca lipsită de importanţă (aşa procedează un preşedinte PNL care ţine la imaginea partidului), el o ia în serios, o exagerează, mai mult, o foloseşte împotriva lui Florin Cîţu.
În locul acestui discurs, aşteptat de la cel suspectat că e la originea loviturii, Ludovic Orban a pornit o ofensivă de exploatare a dezvăluirii în bătălia din PNL.
Repet.
Nu ştiu dacă el a dat dezvăluirea.
Pentru imaginea publică n-are importanţă.
Are importanţă impresia lăsată că el a dat-o.
Cîtă vreme Ludovic Orban n-a convins că el n-a plasat dezvăluirea în presă, a o folosi ca armă împotriva lui Florin Cîţu adînceşte suspiciunile că el a dat-o”, a scris Ion Cristoiu pe cristoiublog.ro.
