De zeci de ani, oamenii de știință încearcă să răspundă la una dintre cele mai vechi întrebări: în ce măsură suntem modelați de gene și cât de mult de mediul în care trăim? Cercetările recente arată că personalitatea umană este rezultatul unei interacțiuni mult mai complexe decât se credea, iar ideea că anumite trăsături sunt „scrise în ADN” încă de la naștere este tot mai contestată.
De la „gena războinicului” la o înțelegere mult mai nuanțată a comportamentului
În 2009, un caz judecat la Trieste, în Italia, a atras atenția lumii științifice și juridice. Avocatul unui bărbat condamnat pentru omor a susținut că acesta ar avea așa-numita „genă a războinicului” – o variantă a genei MAOA, asociată în anii ’90 cu comportamente agresive. Argumentul a dus la reducerea pedepsei cu un an, alimentând dezbaterea privind responsabilitatea penală și predispozițiile genetice.
Ulterior, cercetătorii au demontat ideea că un singur marker genetic poate determina comportamente violente. „Inițial, se credea că trăsăturile sunt influențate de câteva gene cu efect puternic. Această teorie a fost complet infirmată”, explică Aysu Okbay, profesor la Amsterdam UMC, citată de BBC.
În ultimii 15 ani, studiile genetice la scară largă au arătat că și trăsături considerate puternic ereditare – precum înălțimea – sunt influențate de sute sau chiar mii de variații genetice, fiecare cu efecte minuscule. Personalitatea este și mai dificil de cartografiat.
Ce spun studiile pe gemeni: genele contează, dar nu sunt definitorii
Încă din anii 1920, cercetătorii au folosit studiile pe gemeni pentru a înțelege cât de mult contribuie genetica la formarea personalității. Comparând gemeni identici (care împart 100% din ADN) cu gemeni fraternali (care împart 50%), oamenii de știință au încercat să determine cât din temperament este moștenit.
O meta-analiză amplă publicată în 2015, care a inclus peste 2.500 de studii realizate între 1958 și 2012, a arătat că aproximativ 47% din diferențele de personalitate pot fi atribuite geneticii. Restul este influențat de mediul familial, experiențe de viață, educație și context social.
Cercetările confirmă astfel că personalitatea este modelată de un echilibru delicat între moștenirea genetică și factorii de mediu, iar niciuna dintre componente nu acționează în mod izolat.
