Astăzi în cadrul seriei moderate de Ionuț Cristache, „Istorii secrete” pe canalul de YouTube „Hai România” a fost difuzată partea a II în care pilotul român, Paul Mitu povestește cum pasagerii din avionul pe care l-a pilotat în 1987 au reușit să supraviețuiască în Oceanul Atlantic.
Ca un film de acțiune, povestea pilotului român este cu adevărat ceva foarte greu de uitat, astfel acesta a relatat cu exactitate clipele de groază prin care a trecut în noaptea de 7 august 1987.
„În situația în care mă aflat, mi mi s-a spus că vizibilitatea s-a redus. În clipa în eu am ajuns la 90 de m cu avionul și am cerut să mi se scoată farurile am intrat în această ceață puternică. Era ora 4:10. Eu trebuia să aterizez și nimeni nu îmi spunea nimic în căști. Șansa noastră la viață a fost pentru că eu am efectuat o aterizare eșuată și motoarele avionului se pregăteau de decolare în acel moment. Acest fapt a făcut ca roțile avionului să muște din apă cât să ne salte un pic în sus. În acest moment eu cred că a intervenit divinitatea, deoarece în acel loc era un dâmb de nisip care a rupt avionul în trei și duce cabina echipajului sub apă. Mai mult decât atât, în clipa în care avionul era pe apă era reflux, pentru că a doua zi avionul nu se mai vedea. Motorul din coadă, cel stricat încă mai mergea lucru care a ținut rechini deoparte, pentru că acolo unde am căzut noi erau foarte mulți rechini” susține Paul Mitu.
„Am stat acolo toată noaptea”
Cum conexiunea avionului s-a rupt din cauza impactului nimeni nu i-a căutat pe aceștia toată noaptea, erau ai nimănui în apele Atlanticului, asta până când niște români au venit să-i salveze.
„Am ieșit din cabină pe geamul de la pilot și când am văzut nenorocirea în care mă aflu începuse să-mi vină tot felul de scenarii în cap, voiam să aflu care este motivul pentru care mi s-a întâmplat asta. Eu nu sunt erou. Am stat acolo toată noaptea, de dimineață au venit să ne salveze cei pe care trebuiau să îi transportăm a doua zi. La 6 dimineața a venit primul ajutor. Până atunci încercam să ne tratăm cu aveam în avion. Ne-au salvat niște români, cei care așteptau să se întoarcă în țară. Iar pe mine m-au uitat acolo, eu am înotat de la avion până la mal. Unde am leșinat, am înotat 300 de metri sângeram foarte tare de la mână. Între timp au ajuns niște medici care erau ruși și s-a creat ca un fel de spital mobil. Acolo i-am dat servieta cu bani copilotului meu pentru că eu simțeam că nu o să mai trăiesc” povestește pilotul român.
„Se vedeau rechinii cum mușcă din geamantane”
Ajunși pe malul Oceanului, de acolo lucrurile au început să se liniștească, însă pentru Paul povestea abia începea, acesta știa că va fi considerat unicul vinovat.
„Au început să apară televiziunile, eu m-am blocat în cameră și nu voiam să vorbesc. S-a dat comunicare în țară că noi am murit. După s-a liniștit lumea, a venit un avion și ne-a dus în țară, după două zile. În acea zi cât am stat acolo, am fost la avion pe mare cu o echipă de specialiști și nu ne-am putut apropia, se vedeau rechinii cum mușcă din geamantane. Avionul nu se mai vedea, pluteau doar câteva epave. Acel mort care speculează presa că a fost în urma accidentului, de fapt era mort de dinaintea accidentului, el făcuse infarct și lumea credea că doarme, pentru că la escală nu a coborât așa cum trebuia” își amintește Paul Mitu.
