Actual Lifestyle

Inventatorul bombei atomice s-a autointitulat „Moartea, distrugătorul lumii”

Inventatorul bombei atomice s-a autointitulat „Moartea, distrugătorul lumii”
Arhivă/ Wikipedia

Fizician strălucit, Julius Oppenheimer a avut numeroase realizări științifice, însă de departe cea mai importantă este invenția bombei atomice, care a contribuit decisiv la victioria SUA în Al Doilea Război Mondial.

Inventatorul bombei atomice s-a autointitulat „Moartea, distrugătorul lumii”

De origine germano-evreiască, fizicianul Julius Robert Oppenheimer s-a născut la New York în anul 1904. La vârsta de 18 ani a intrat la vestita universitate Harvard, pe care avea să o absolve cu “summa cum lauda”, în specializarea chimie. Apoi, a plecat în Europa, unde a cercetat fenomenele atomice, alături de alți fizicieni de renume.

 

Când și-a dat seama că Germania hitleristă intenţionează să declanşeze un război catastrofal, prin descoperirea fusiunii nucleare, fizicianul Oppenheimer s-a gândit că e timpul să acționeze. Împreună cu mai mulți cecetători i-a trimis preşedintelui american Franklin Roosevelt o scrisoare, pe care şi-a pus semnătura şi celebrul Albert Einstein.

Bomba atomică a costat peste 2 miliarde de dolari

Astfel, preşedintele american a autorizat, în strictă confidenţialitate, construirea bombei atomice. Acest program a rămas cunoscut în istorie sub numele de cod “Proiectul Manhattan” şi a fost condus de un militar de carieră, Leslie Groves. Doar doi ani i-au trebuit lui Oppenheimer și echipei sale să construiască o bombă pe deplin operaţională, proiect care a costat SUA peste două miliarde de dolari.

Nu a mai fost nevoie să o folosească împotriva Germaniei, pentru că în luna mai 1945, aceasta şi-a recunoscut înfrângerea în război.

Însă, după moartea președintelui Roosevelt, cel care a aprobat confecționarea bombei atomice, la cârma SUA a urmat Harry Truman. Acesta a numit o comisie din care a făcut parte şi renumitul cercetător, cu scopul de a analiza consecinţele lansării unei bombe atomice.

Prima explozie nucleară provocată de om

Având consimțământul lui Oppenheimer, experţii au decis să arunce o bombă atomică asupra unui obiectiv japonez. Înainte de asta, au făsut un text pe 16 iulie 1945, în New Mexico, lângă o bază aeriană americană, ceea ce s-a numit prima explozie nucleară provocată de om.

Aceasta i-a uimit atât pe militari, cât și pe oamenii de ştiinţă, care l-au felicitat pe directorul ştiinţific al proiectului. Oppenhaimer și-a dat seama, totuși, că reușita sa științifică poate avea consecințe nefaste, astfel că s-a autodenumit:

“Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”.

Sute de mii de morţi la Hiroshima şi Nagasaki

La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca „Little Boy” a fost aruncată deasupra oraşului Hiroshima.

“Dintr-o minge de foc cu un diametru de 400 de metri s-a format un nor de forma unei ciuperci care s-a ridicat până la înălţimea de 9.000 de metri. Căldura de o intensitate incredibilă, probabil 3.000 de grade Celsius, a carbonizat instantaneu mii de oameni. În suflul mistuitor se estimează că au murit în jur de 200.000 de persoane, aproape jumătate din populaţia aflată în oraş în timpul zilei. Aproximativ 60.000 de clădiri au fost distruse”, consemnează cărţile de istorie.

Trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca „Fat Man”, a fost detonată deasupra oraşului Nagasaki. Atunci, 39.000 de oameni au fost omorâţi pe loc, iar peste 25.000 au fost răniţi.

Pe 15 august, Japonia a capitulat necondiţionat, iar descoperirea bombei atomice a fost văzută ca apogeul victoriei Statelor Unite asupra inamicilor săi în Al Doilea Război Mondial.

Oppenheimer a fost considerat spion

La câțiva ani distanță, Uniunea Sovietică a testat primul dispozitiv nuclear. Acesta a fost momentul când Oppenheimer a fost acuzat că ar fi spion şi, cu acordul  preşedintelelui Eisenhower, i-a fost restricționat accesul la informaţiile secrete. În 1954 a fost eliminat din echipa guvernamentală, chiar dacă nu l-a găsit vinovat de colaborare cu ţări străine. Oppenheimer a murit în 1967, iar cu patru ani înainte de moarte a fost reabilitat.